Rotativă

Îmi povestește un amic care, pentru o vreme, a avut acces în cercul intim al unui fost lider politic, că la o reuniune privată a auzit-o pe consoarta omului elaborând o teorie: aceea a rotativei. Adică, cum ar fi fost în încăperea respectivă, de tavan, prinsă o elice - rotativă - care se învârte și retează orice cap înălțat mai sus decât nivelul de siguranță! „Rotativa” asta intra în funcțiune oridecâteori cineva îndrăznea să ridice capul mai mult decât ar trebui să-și permită, ceea ce asigura controlul sistemului de cel care băga sau scotea din priză instrumentul pus în funcțiune prin surprindere și în funcție de situație. Imaginea mi-a părut extrem de sugestivă și mă întreb dacă nu funcționează câte o astfel de rotativă pentru fiecare entitate, politică sau nu, și dacă nu cumva acest complex de rotative acționate de mâini și minți necunoscute este cel care reglează și direcționează procesele pe care le parcurgem. Cea mai perfectă ilustrare a principiului îmi apare în politică: aici veleitarii sunt lăsați un timp să se amăgească cu ideea că pot să se înalțe deasupra celorlalți și să-și dezvolte propriul lideriat. Iar când se înalță suficient de sus pentru a fi loviți, intră în funcțiune „rotativa”: fie că e vorba de trecut și aproape uitate colaborări cu Securitatea, fie că e vorba de participarea la afaceri nu prea licite, fie că e vorba de relații oculte. Întotdeauna ceva se găsește și rotativa funcționează impecabil. Recentul episod CNSAS scoate, practic, din circulație, pe drept sau mai pe nedrept, un eșalon întreg de politicieni care în următorii ani ar fi putut să modifice cursul politicii. N-o vor mai face. Există un antidot la rotativă? Desigur. El este reprezentat de o nouă categorie de oameni, politici în special, care nu mai poartă în spinare povara eredității pre-decembriste, sistemul de relații și obligații, influențele ideologice ale epocii. Această categorie se coace acum și se înalță tăcut, nespectaculos, dar dătător de speranță. Este o întreagă generație care se va așeza, firesc, pe pozițiile pe care le părăsesc acum cei care și-au datorat ascensiunea mai puțin calităților proprii și mai mult grupurilor de influență și de interese. Nu sunt naiv încât să cred că aceste grupuri se vor preda, resemnate, în fața noilor veniți. Ele vor lupta să-și păstreze pozițiile, să le modifice, să le adapteze. Suportul lor logistic nu va mai fi însă aceleași. Concentrat, din interior și din exterior se vor manifesta linii de forță care vor face ca România să se alinieze și din acest punct de vedere unor norme pe care democrația autentică le face obligatorii.