„Roșu” – O poveste ce trebuia spusă

Un tablou de viață de dinainte și de după 1989 în care se adolescența prinsă în experiența iubirii are un loc aparte, ea fiind practic motorul întregii acțiuni. Aceasta este noua provocare pe care o lansează cititorilor scriitoarea Tony Mott. Lansarea noului roman - „Roșu” - a avut loc ieri la Librăria Șt. O Iosif, acesta fiind de altfel romanul de debut al brașovencei ce semnează sub pseudonim. „Ținută în sertar” timp de 10 ani, autoarea a hotărât să-și publice primul volum acum, „după ce anul acesta am avut întâlnirea de 10 ani de la liceu”, după cum a mărturisit scriitoarea. A-tunci, cel care i-a fost diriginte, Ion Popescu Topolog o „mustrase” pentru că nu-și finalizase proiectul literar. Construit pe două planuri, unul dinainte de ‘89 și celălalt după ‘89, romanul înfățișează o poveste de iubire declanșată de aceeași capcană în care ar urma să cadă și fiica eroinei. „Citind «Roșu», îți dai seama că este ceva frust și rapid scris în această carte, un fel de vărsare într-un alt vas a unei băuturi nu tocmai ușoare. Și băutura aceasta este tocmai adolescența prinsă în experiența în care se încearcă toți: Izabela Ursachi, Martha Petrovici, îndrăgostite amândouă de elevul pianist Robert Comănescu, și apoi ceilalți: Paul Șerbănescu, Oana, Lori, Cami Roxana. Și-ncepe rememorarea acestei experiențe de către Izabela (Belle), rememorare declanșată tocmai de greșeala (capcana) în care urma să cadă și fiica ei, Fiona, ce-o surprinde într-o seară cu vizita unui bărbat… Aparent, asistăm la o succesiune de triunghiuri erotice, întâlniri și despărțiri, de adio al anilor de liceu, împliniri și eșecuri etc. Totuși, ceea ce ține trează lectura acestui roman este tocmai avalanșa de tinerețe. O dată cu eroii cărții și cu povestea Izabelei, te întorci și tu în tinerețea ta. Iar povestea ei o judeci confruntând-o cu cea proprie. În fond, acesta este scopul unui bun roman de dragoste”, a subliniat ieri scriitorul Ion Popescu Topolog. Gabriela Daraban, directorul editurii Pastel, la care a apărut volumul, a subliniat și ea că „mesajul cărții este unul optimist, dragostea învinge în final, chiar dacă trec ani, au loc multe despărțiri. Este o carte ce merită citită”.