România se golește!

Previziunile specialiștilor sunt mai mult decât pesimiste: din cele 22 milioane de români, făcuți cu forța de Ceaușescu, prin interzicerea avorturilor vor mai rămâne, în 2050, doar 17. O etapă intermediară - 2010 - ne va prinde cu 19,2 milioane. La această oră mai mult de 2 milioane de români se află în străinătate, pentru perioade mai scurte sau mai lungi, mulți dintre ei căutând soluții pentru a se stabili acolo definitiv. Trendul de descreștere este accentuat și de lipsa tot mai mare de apetit al românilor pentru căsătorie și pentru făcut copii: anul acesta se vor înregistra mai puțin cu 200.000 de căsătorii față de 1990. Din capul locului, 200.000 de copii lipsă la recensământ. Cifrele sunt și ele îngrijorătoare, la fel ca previziunile. Ele semnalează o situație care se accentuează constant fără să genereze din partea autorităților nici o reacție. Sărăcia îi alungă pe români din țară, aceștia luând calea Europei pentru a presta munci pe euro pe care nu le-ar face acasă pe lei noi sau vechi. Descoperind acolo un mod de existență mai sigur și mai confortabil, mulți dintre ei vor renunța să mai revină la casele lor, căutându-și rostul pe aiurea. Cei de acasă sunt tot mai reticenți în a se căsători - pentru că șansa de a avea un cămin este tot mai redusă de costurile exorbitante ale unei locuințe - și, implicit, în a face copii. Dacă până în 1990 media de copii pe familie era de 2-3, astăzi ea a scăzut dramatic, la unul singur. România nu se mai reproduce decât prin aportul unor etnii care tratează problema cu mult mai multă naturalețe. Deja, în unele județe, din 10 nașteri în maternități, opt aparțin mamelor de etnie romă. Acest trend va produce mutații notabile în structura populației. Este de imaginat că deficitul accentuat va absorbi, în timp, după intrarea în Uniunea Europeană, o importantă categorie de imigranți, în special din Est sau din Orient, care vor repeta în acest fel experiența căpșunarilor români din Spania. România se golește și guvernele care s-au perindat după ’90 au fost întotdeauna mai preocupate de scandalurile la zi, decât de problemele reale unei perspective îngrijorătoare.