România mincinoasă şi ignorantă

O iubim, o mai înjurăm din când în când, avem bancuri şi anecdote despre ea. Adevărul este că România este o ţară care a preferat minciuna. Să trăiască în minciună, să ascundă rahatul sub preş. Sigur că România are voinţa oamenilor săi. Ignoranţi. Preocupaţi zilele acestea de cât pun pe masa de Crăciun, de cadouri care mai de care, de urări cu lumini, moşi crăciuni, fie că, liniştea sa, masa îmbelşugată şi alte căcaturi fără sens, fără valoare, fără substanţă.
Românii au ales să ignore. Începând cu primarul progresel al Micului Paris, celebrul Nicuşor (ce ironie, mai era un aşa zis „progresist” înainte de '89, prim secretar la Sibiu, tot Nicuşor) care deunăzi a stins luminile pe bulevarde în semn de solidaritate cu Ucraina. În primul rând dacă vrem solidaritate cu Ucraina şi aşa ar fi normal, nu pt că-s ei cei mai simpatici ci pt că Rusia a fost şi este un imperiu al răului ar trebui să îi ajutăm cu tot ce putem de la echipament militar la paturi şi combustibil. Dar dincolo de asta, în Bucureşti şi peste tot în ţară, trebuie aprinse toate luminile publice şi toate candelele. Bezna de pe străzi era ceva comun înainte de '89. Lăsaţi lumină în pace!
Ce să îi ceri lui Nicuşor când marea majoritate a românilor în loc să rememoreze acele momente, să aprindă o lumânare, înjura în trafic pe vecinul care se duce să se îmbuibe şi el.
Înainte de' 89 nu puteaţi sta în trafic că nu aveaţi maşini, nu aveaţi bani, nu găseaţi combustibil. Vă era frig şi foame. Nu puteaţi înjura şi nici scrie liber.
Dar aţi ales să uitaţi! Şi să ignoraţi. Sunt suflete jertfite atunci dar şi înainte pt că voi să puteţi înjura azi în trafic în drum spre casă, venind de la hypermarket cu portbagajul plin.
Opriţi-vă măcar un moment! Aprindeţi o lumânare! Recitiţi ceva despre acele zile!
Şi nu uitaţi!
În primul rând nu uitaţi numele celor care au furat şi deturnat Revoluţia şi care au creat după 22 mai multe victime decât înainte.
Lista numelor începe cu Iliescu Ion şi continuă cu mii de alte nume. Dar au fost trimişi în judecată vreo 4 inşi. După 33 de ani. Atât a putut justiţia din România. Deşi în ianuarie 1990 parchetele militare au ridicat jurnalele de luptă ale tuturor unităţilor militare.
Să spui adevărul reprezintă însă un efort, o pauză de la consumerismul cotidian, un act incomod şi sunt prea puţini cei care au vrut să şi-l asume.
România e mincinoasă prin omisiune. Nu vrea să spună adevărul despre '89,despre comunism, despre' 87,despre Mineriade. Iar oamenii ei aleg ignoranta comodă, călduţă, confortabilă.
Aleg să uite. Să alerge după cozonaci şi icre decât după lumânări şi cărţi.
Păcat!
Dumnezeu să îi odihnească pe martirii noştri!
El nu uită....