România ia cu asalt calificările pentru Mondialul din Suedia 2011

De astăzi și până duminică prima noastră reprezentativă de handbal masculin dispută meciurile de calificare la ediția XXII-a a Campionatului mondial ce va avea loc în ianuarie 2011 în Suedia. În această primă fază a calificărilor participă 23 echipe repartizate pe 7 grupe (cinci cu câte trei formații iar două cu câte patru formații). Primele clasate din cele șapte grupe vor participa pe 12 și 19 iunie la meciuri de baraj (play-off), cu formații din primul rang european. Europei I-au fost rezervate 14 locuri la turneul final, din care Suedia ca țară organizatoare și Franța în calitate de campioană în exerciții vor participa direct. Alte trei locuri au fost rezervate primelor trei clasate la europenele ce vor începe săptămâna viitoare în Austria. Făcând un remember a ceea ce au însemnat mondialele masculine de handbal pentru prima noastră reprezentativă în cele 21 de ediții disputate anterior, tricolorii se află pe un onorant loc doi într-un clasament on-line al medaliilor cucerite, după repre-zentativa Suediei, dar pe locul 10 în cel al punctelor cucerite. Vom face o scurtă reme-morare, de ceea ce au fost campionatele mondiale pentru „7-le” românesc. Tricolorii nu au fost la primele două ediții Debutul mondial al handbalului mic s-a făcut un anonimat în Germania la Berlin, unde la solicitarea nemților au răspuns numai trei echipe. Gazdele nu au avut prea mari probleme, câștigând toate meciurile, singurul adversar mai apropiat valoric au fost handbaliștii austrieci pe care i-a învins la limită cu 5-4. În general au fost scoruri mici, cum a fost acel 2-1 dintre Suedia și Danemarca. După cele două protagoniste, ce au ocupat primele două locuri Germania și Austria au urmat Suedia și Danemarca. După 16 ani suedezii au organizat ediția a II-a la care au participat șase formații. Gazdele s-au și impus în finala cu Germania (17-14) iar locul al treilea a fost ocupat de Cehoslovacia învingătoare în finala mică în compania elvețienilor (24-11) pentru ca pentru locurile 5-6 Danemarca s-a impus în fața Franței (23-11). La aceste prime ediții, România nu a participat. Comportare modestă la prima participare Ediția a III-a a mondialului a avut loc în fosta Germanie Democrată între 27 februarie și 8 martie 1958. De la șase echipe în ediția anterioară, de data aceasta au participat 16 reprezentative din care a făcut parte și țara noastră la debut. Fără experiența handbalului mic, la noi la modă era handbalul în 11, handbalul pe teren mare, tricolorii au avut o evoluție modestă. Cu o singură remiză cu Ungaria (16-16) naționala pregătită de Ioan Kunst Ghermănescu și Nicolae Nedef a ocupat locul 13, comportarea modestă prefațând argintul pe care-l va obține peste un an dar la handbalul mare, însă în mod special aurul de peste trei ani. Primul aur mondial În iunie 1959 austriecii organizează ediția a V-a a mondialelor de handbal în 11 jucători. Joni Kunst și Nicolae Nedef au reușit să aducă echipa României în finala de pe stadionul Wacker din Viena unde după o luptă înverșunată cu echipa Germaniei unite în fața căreia a cedat greu cu 11-14 (6-6). Era un prim contract al echipelor masculine românești cu elita mondială, după medalia de aur al fetelor tot la handbalul mare din 1956. La ediția a IV-a a mondialului de handbal în 7 ce a avut loc în Germania federală, România a trebuit să depășească în meciul de baraj formația URSS, care în acele momente nu avea forța de astăzi. La Moscova sovieticii au câștigat cu 12-9 iar în meciul decisiv de la București echipa pregătită de Oprea Vlase și Nicolae Nedef obțin victoria cu 18-13 și se califică pentru turneul final. Între 1 și 12 martie în R.F. a Germaniei România nu era cotată printre favorite. Pentru a IV-a coroană aspirau Suedia, campioana ultimelor două ediții, Danemarca, Germania Unită și Cehoslovacia. Echipa care a realizat cea mai mare surpriză a fost cea a țării noastre. Deși în grupa preliminară C este învinsă de echipa Cehoslovaciei (8-12), învinge Japonia cu 29-11 și se califică în grupa principală 2, unde merge din victorie în victorie în fața unor adversari de elită: Danemarca (15-13), Germania Unită (12-9), Norvegia (16-14), ajungând în finală, unde s-a confruntat cu echipa Cehoslovaciei, învingătoare în cealaltă grupă principală. Pe 12 martie 1961 la Dartmund în West Phalen Halle, după un meci de un rara dramatism și în același timp memorabil pentru sportul românesc tricolorii înving cu două prelungiri și opt situații de egal, cu 9-8 (7-7; 8-8). Prima campioană mondială a avut următoarea componență: Mihai Redl, Ion Bogolea – Otto tellman, Petre Ivănescu, Gheorghe Covaci, Ioan Moser, Aurel Bulgaru, Mircea Costache I, Mircea Costache II, Geo Bădulescu, Cornel Oțelea, Gheorghe Coman, Olim-piu Nodea, Virgil Hnat. Prin această victorie coroborată cu victoriile fetelor la mondialele amintite, a consfințit începutul supremației absolute a handbalului românesc. Ca o confirmare, în 1962, fetele noastre reușesc să se impună la prima ediție a mondialelor feminine ce au avut loc la București și Brașov în fața Danemarcei. Anul 1964 a fost dominat de ediția a V-a a mondialelor masculine, care au fost acordate Cehoslovaciei, reprezentativă care spera ca de data aceasta să se revanșeze. Băieții noștri aveau de apărat însă nu numai titlul dar și onoarea de a fi cea mai bună echipă din lume. Prima noastră reprezentativă, avertizată de egalul din fața URSS-ului la trofeul Carpați (12-12) la turneul final a mers din victorie în victorie: 16-14 cu URSS; 18-10 cu Norvegia; 36-12 cu Japonia în grupa preli-minară, 16-15 cu Cehoslovacia, 25-15 cu Danemarca grupa semifinală. În finală cu formația Suediei care avusese două înfrângeri în meciurile anterioare. După un meci de înaltă valoare tehnică și spectaculară tricolorii au învins Suedia cu 25-22 (14-13) cu o echipă în care au apărut câteva noutăți: Mihai Redl, Virgil Tale, regretatul brașovean Ion Bogolea – Petre Ivănescu, Olimpiu Nodea, Virgil Hnat, Hans Moser, Aurel Bulgaru, Cornel Oțelea, Mircea Costache I, Mircea Costache II, Ion Popescu, Gheorghe Gruia, Iosif Iacob și un alt brașovean, actualul vicepreședinte al Clubului Olimpic Brașovean, Cezar Nica. Dacă la ediția anterioară Petre Ivănescu a fost golgeterul turneului, de data aceasta golgeter a fost Gheorghe Gruia cu cele 33 de goluri. Bronz după două titluri Ediția a VI-a a mondialului s-a acordat pentru a doua oară Suediei care a organizat-o în ianuarie 1967. Echipa tricoloră pre-gătită de Ioan Kuns – Eugen Trofin și Nicolae Nedef a suferit unele modificări. Alături de jucători care se afirmaseră la Praga, Nica, Gruia, Popescu Gruia, alături de consacrații Redl, Hnat, Moser au fost introduși și jucătorii din noul val: Cristian Gațu, Valentin Samungi, Gheorghe Goran, Ghiță Licu, Roland Gunesch. Din start formația României a început cu un semieșec, 14-14 cu Germania democrată. A trecut greu în sferturi de Ungaria (20-19), pentru a pierde în semifinală la un adversar de tradiție, Cehoslovacia (17-19), care a făcut să rateze finala pentru prima dată după două ediții. A jucat totuși finala mică cu URSS, pe care a învins-o după două prelungiri: 21-19 (18-18, 19-19). Șocul ratării titlului în 1967 de la Stockholm i-a ambiționat pe elevii lui Nicolae Nedef și Oprea Vlase, iar ediția din 1970 din Franța a confirmat că bronzul suedez a fost un simplu accident. Tinerii de acum trei ani s-au maturizat. Au început în forță cu 12-9 cu gazdele franceze, 22-7 cu Elveția pentru a ceda din calcule în meciul cu Germania Federală (14-15), pentru a întâlni o formație mai modestă (Suedia) în sferturi. Trece de Suedia (15-13) iar în semifinală Danemarca nu-i opune o rezistență prea mare (18-12). Finala le-a adus față în față pe cele mai în formă echipe, România și R.D.Germană. Pe 5 martie 1970 în „Palais du Handbal” din Paris, cei 12000 de spectatori au asistat la un meci de o valoare deosebită, meci încheiat cu victoria României cu 13-12 (10-10; 11-11) care câștigă al treilea titlu de campion mondial cu următoarea echipă: Cornel Penu, Ștefan Orban, Alexandru Dincă – Cristian Gațu, Gheorghe Gruia, Valentin Sa-mungi, Ghiță Licu, Cornel Oțelea, Roland Gunesch, Gheorghe Goran, Mihail Marinescu, Titus Moldovan, Ion Popescu, Gavril Kicsid, Ștefan Birtolan, Cezar Nica. Până la ediția a VIII-a a mondialelor din R.D.Germană (la a doua ediție organizată) din 1974 au avut loc Jocurile Olimpice de la Munchen din 1972 unde România a ocupat locul al III-lea și medalia de bronz. Pentru tricolori nu a fost un șoc cum a fost bronzul suedez. Pentru tricolori era o datorie de onoare de a-și apăra titlul cucerit în 1970. Trecuseră deja patru ani. Echipa pregătită de Nicolae Nedef și Oprea Vlase încep bine cu victorii asupra Poloniei (18-14) și Spaniei (21-11), pentru a pierde strategic în fața Suediei (18-20). În semifinale trece de Danemarca (20-11) și Cehoslovacia (20-13). Finala de acum patru ani se repetă de data aceasta pe terenul RDG-iștilor, care se și considerau viitorii campioni. Nu a fost așa pentru că tricolorii au fost de neoprit câștigând fără prea mari emoții cu 14-12 (7-8). A fost cea de-a patra coroană și ultima din palmaresul României, care a dus-o pe locul doi în clasamentul medaliaților mondiali. Din 1978 începe declinul Titlul din 1974 a fost completat cu argintul de la Montreal de la J.O. din 1976, după care a început ușor și sigur regresul. La turneul final din Danemarca din 26 ianuarie – 5 februarie 1978, România a evoluat direct în virtutea titlului de campioană. Cu două înfrângeri și o remiză din cele șase partide, elevii lui Nicolae Nedef și Cornel Oțelea au evoluat pentru locurile 7-8 în compania Suediei pe care a învins-o cu 25-17. Echipa cu care a terminat la egalitate (17-17), Germania Federală câștigă titlul în finala cu URSS: 20-19. Următoarele ediții au avut un ciclu de patru, la jumătatea ciclului fiind Jocurile Olimpice. Astfel că ediția a X-a are loc în 1982 în URSS, la doi ani după disputarea în 1980 la Moscova a Jocurilor Olimpice, acolo unde tricolorii se clasează din nou pe locul bronzului. România, nemaiavând statutul cunoscut, a evoluat la turneul grupei B în Danemarca în decembrie 1981. Ocupă locul doi după Cehoslovacia și se califică la turneul din februarie – martie 1982 în RFG. Și-au propus o nouă medalie de aur, dar s-au mulțumit cu locul cinci. Din cele șapte meciuri au câștigat cinci și au pierdut două. După alți patru ani în 1986 în Elveția, coborând patru trepte mai jos, slăbiciunile echipei s-au văzut la turneul grupei B ce a avut loc în RFG și unde a ocupat locul opt, ultimul calificant, suferind patru înfrângeri. La turneul elvețian înregistrează numai trei victorii din cele șapte partide și ocupă locul nouă în final, fără calificare la C.M. sau J.O. Pentru a doua oară Cehoslovacia va organiza turneul final al ediției a XII-a. Pentru a nu avea un nou fiasco, s-au luat măsuri extreme printre care un cantonament de patru luni. Rezultatele au dat roade și după 16 ani tricolorii obțin o nouă medalie la mondiale, cea de bronz. O singură înfrângere, 21-24 cu Ungaria în grupa principală și jucau finala mică cu Jugoslavia, meci câștigat cu 27-21, este ultima medalie cucerită de tricolori în formula: Alex Buligan, Liviu Ianoș, Vasile Cocuz – Dumitru Berbece, Du-mitru Marian, Ioan Mocanu, Cristian Zaharia, Maricel Voinea, Robert Licu, Adrian Ghimeș, Costică Neagu, Petre Cicu, Rudi Prisăcaru, Cornel Durău. Mai urmează două ediții, în Suedia 1993 și Islanda 1995, ediții în care România s-a clasat de fiecare dată pe locul 10, cele mai modeste clasări după acel loc 13 de la prima evoluție din 1958. Otto Hell și Ghiță Licu la prima ediție și Vasile Stângă la o a doua nu au putut decât locul 10 din cele 24 națiuni participante. Șase ediții cu ratări în serie Au urmat edițiile în care naționala masculină a fost înghițită de pluton. Noile generații fie că au fost conduse de Otto Hell și Nicolae Munteanu în 1997 pentru turneul din Japonia, fie de Petre Ivănescu și Omer Aihan pentru turneul din 1999 din Egipt, se opreau în grupele de calificări. S-a ajuns ca în 1996 să fie învinsă de Belgia (21-24), o formație din partea inferioară a ierarhiei mondiale. În 2000 pentru turneul final din Franța 2001, naționala s-a clasat pe locul trei fiind învinsă și de modesta reprezentantă a Italiei. Trei ediții consecutiv Norvegia ne-a eli-minat fără probleme, în 2002 pentru Portugalia 2003 în grupa a IV-a, iar în 2004 și 2006 pentru edițiile din Germania și respectiv Tunisia în play-off. Acum doi ani s-a reușit o calificare la turneul din Croația de către Omer Aihan și Petre Ghervan, după play-off-ul cu Muntenegru, o calificare obținută cu forcepsul cu un gol înscris în plus. În turneul final în schimb, naționala a terminat pe locul 15 din 24 de țări participante. Singura consolare poate fi aceea că în partida pentru locul 15 a învins Rusia, o multiplă campioană și un team greu de depășit. Se dorește o nouă calificare Grupa a doua de calificare are un loc în Finlanda la Vantaa unde pentru un loc în play-off vor lupta alături de echipa gazdă Anglia, Bosnia – Herțegovina și țara noastră. În afară de țara noastră, nici una din celelalte trei competitoare nu au mai evoluat la vreun turneu final. Principala favorită la calificare este formația țării noastre dar va avea un adversar puternic în echipa Bosniei, o formație din școala sârbă de handbal. România a mai susținut până la acest turneu două partide cu bosniecii, ambele câștigate de tricolori. La ultimele calificări pentru mondialele din 2009 Bosnia a pierdut în play-off în fața Ungariei cu 25-27 și 24-27. Cu Finlanda România a jucat de trei ori și le-a câștigat pe toate. În calificările pentru mondialele din 2009 a fost eliminată în grupa a cincea de Lituania cu 30-29 și 32-33 și Bosnia cu 28-29 și 28-31. De formația Angliei nu se poate spune mare lucru, pentru că a evoluat numai în competiții amicale fără vreo importanță. Formația României cu Vasile Stângă pe banca tehnică s-a pregătit în câteva turnee cu echipe puternice de pe continent. După „Memorialul Marian Cozma” din Ungaria (28-31 cu Ungaria, 33-33 cu Tunisia și 32-40 cu Serbia), a urmat turneul de la Badajos de acum o săptămână: 30-30 cu Elveția; 28-24 cu Brazilia și 27-33 cu Spania. Se va folosi echipa cu care s-a pregătit în ultima perioadă de timp: Rudi Stănescu, Mihai Popescu – Laurențiu Toma, Rareș Jurcă, Iulian Stamate, Iuliu Csepreghi, Florin Ciubotariu, Marius Novanc, Valentin Ghionea, Gheorghe Irimescu, Mihai Ro-hozneanu, Chike Onyejekwe, Alexandru Sabău, Cristian Fenici, Ionuț Georgescu. Programul turneului din Sala „Vantaa Energia”: Astăzi, 15 ianuarie ora 18:30: România – Anglia Ora 21:00: Bosnia – Finlanda Mâine 16 ianuarie ora 18:30: Anglia – Bosnia Ora 21:00: România – Finlanda Duminică 17 ianuarie 0ra 15:30: Finlanda – Anglia 18:00: Bosnia – România.