Robin Hood + Rambo + Ceaușescu = Băsescu

Traian Băsescu și-a început în forță campania electorală pentru revenirea în funcția de președinte printr-o prezență emoțională la reuniunea de sâmbătă a democraților. Cu talentul său de excepție a jucat cu brio rolul tatălui rătăcitor care revine în sânul familiei „de care nu s-a despărțit niciodată”, emoția copleșindu-l până la a-i da lacrimile după o rețetă de-acum binecunoscută. Histrion politic, președintele suspendat intră cu ușurință și cu rapiditate în fiecare nou rol. De data aceasta, el a îmbrăcat haina luptătorului singuratic și îndârjit împotriva nedreptăților de tot felul, apărător neînfricat al celor mulți și necăjiți. Ceva între Robin Hood și Rambo, cu accente de Ceaușescu. De ce de „Ceaușescu”? Am să mă explic. În ultima parte a mandatului său, din care a fost suspendat la Târgoviște, Ceaușescu ajunsese să reprezinte, cu iscusință opoziția la sistem. Atunci când eșecurile politicii sale au adus lipsuri și nemulțumiri generale, el a părăsit barca „puterii”, lăsând toate responsabilitățile pe seama guvernului și administrației, el pozând în lider al intereselor populiste în numele cărora aducea aspre critici, soma sau amenința. Neîmplinirile și lipsurile nu erau altceva decât refuzul sau incapacitatea celor numiți de el – adică de partidul care nu putea greși – să conducă activitățile curente de „satisfacere” a nevoilor oamenilor muncii. Țapii ispășitori de aici se recrutau și demiterile sau țintuirile publice la stâlpii infamiei dădeau masei satisfacții platonice și credința că cineva se gândește la cei mulți. Lipsurile și disfuncțiile nu mai erau ale sistemului, ci ale indisciplinei sau incapacității de a traduce prețiosele indicații, întotdeauna corecte și niciodată nejustificate. Traian Băsescu urmărește acest fir și combate vehement guvernarea „ticăloșită” și combinațiile politicieni-oligarhi, trecând sub tăcere faptul că el este cel care i-a adus și instalat la putere și că tot el i-a considerat, până la un punct, a fi „cei mai” performanți din istorie. Rețeta demersului electoral pe care-l utilizează este că scopul suspendării este de a-l reduce la tăcere: lucru cu totul fals! Băsescu nu a fost niciodată redus la tăcere, în fond vocalizele perpetue fiind apanajul său de-a lungul întregului traiect politic, nepresărat cu ceva concret. El a reușit, dealtfel, să-și creeze un curriculum impresionant bazat doar pe atacuri și pe contestări, structural el nefiind capabil să construiască ceva, lipsindu-i pentru aceasta calitatea esențială de a ști să creeze compromisul necesar, de a reuși să-și facă aliați și echipe. Stările de beligeranță i-au dat întotdeauna prilejul să se afirme, și probabil că la finele acestei campanii va reveni la Cotroceni. Adevărata problemă pentru el abia atunci va începe: când izolat politic, cu competențe tot mai reduse și lipsit de respectul datorat instituției pe care o reprezintă, va avea dificultăți mai mari ca oricând de a-și justifica vocalizele.