Rezistența la solidaritate

Deși nu ar fi trebuit incluse (de ce oare) în categoria bugetară, companiile care au ca acționar majoritar statul s-au arătat dispuse – la sfatul prietenesc al miniștrilor de resort – să contribuie cu partea echivalentă din salariile angajaților lor la efortul de salvare a finanțelor tării. Contribuția a fost denumită, elegant, ca participare la constituirea unui „fond de solidaritate”. Aici ar fi o primă discuție: cu cine? Cu cei cărora li se taie din leafă? Nu, pentru că aceștia se află în aceeași situație. Cu statul care, aruncând cu bani în stânga și-n dreapta (dar mai ales în dreapta) a pierdut controlul și strigă acum „ajutor”? Probabil că da... Oricum, a protesta, la acest moment, împotriva unei astfel de decizii este echivalent cu a fluiera în biserică. Unii au acceptat cu resemnare. Alții, însă, nu s-au resemnat. Și au început să facă manevre de degajare. Primul care s-a mișcat a fost dubiosul președinte al Autorității Naționale de Reglementare în domeniul Energiei, pe numele său Lificiu. Traseist notoriu (PSDR – PDSR – P.E. și, în final , PDL) acesta s-a nimerit să devină, pentru scurt timp, ministru al Mediului în guvernul Năstase, lucru care i-a plăcut foarte tare fostului dealer de centrale termice de apatament, iar când a fost mazilit era să moară de supărare. A făcut toate diligențele (inclusiv financiare) posibile pentru a reveni în prim plan și a reușit, sponsorizând la greu ultima campanie parlamentară. Răsplata jertfei patriotice a venit prin numirea sa la șefia ANRE. Unde și-a făcut de cap, pactizând cu „băieții deștepți” și reușind performanța să majoreze tarifele când prețul gazelor și electricității scadea peste tot. Persepctiva de a rămâne fără un sfert din leafă l-a îngrijorat pur și simplu (pentru că leafa rămâne în cartea de muncă) și a căutat rapid o soluție. A găsit-o la cei de la Bruxelles, cu care se împrietenise între timp și care, solidari, au transmis la București că lefurile de la ANRE nu se pot tăia, pentru că ar fi, chipurile, sub protectie comunitară! Vestea asta l-a înfuriat pe blândul Boc care a tăiat în carne vie: l-a făcut pe Lificiu adjunct și a pus adjunctul în locul său. Care, recunoscător, a lăsat-o moale cu Bruxelles-ul. A doua manevră de solidaritate a venit de la BNR! După ce Mugur și ai lui concedaseră să fie odată în viață solidari cu poporul, a venit ucaz tot de pe la Bruxelles că nu se poate, că BNR-ul ar avea un regim comun băncilor centrale, care nu sunt alimentate de la Buget (dar de unde? De la sfintele moaște?) și că nu se poate tăia sfertul de solidaritate. Și Isărescu, săracu’, ce să facă? Să se pună rău cu organele? Cu atât mai puțin Boc. Să-l înlocuiască cu Florin Georgescu? Nu, că ala a fost pesedist. Așa că, rând pe rând, e de așteptat ca mai toate instituțiile în cauză să se desolidarizeze, la intervenții externe, bineînțeles.