Reverendul Moon și ecumenismul politic

A încetat din viață la vârsta de 92 ani reverendul Moon. Cel care a creat Biserica Unificării – un cult religios care își propune să realizeze o formulă sută la sută ecumenică, îmbinând toate religiile într-una singură. Personaj fabulos, reverendul Moond a fost extrem de contestat în America, în special pentru opțiunile sale politice radical conservatoare. Fiscul (IRS) a reușit chiar să-l trimită pentru vreo câțiva ani în pușcărie, în urma unor acuzații de fraudă – lucru destul de puțin potrivit cu un personaj care se pretindea de esență divină. Pasiunea sa pentru o nouă religie s-a împletit cu un veritabil geniu al afacerilor. A avut succes nu numai în țara sa de origine, Coreea, dar și în Japonia și Statele Unite, unde s-a extins în branșe din cele mai diferite. Cea mai importantă, însă, a fost pentru el mass media. Era proprietarul unor mari canale de televiziune în Japonia și în Coreea. În Statele Unite a format un veritabil consorțiu de presă având ca vârf de atac „Washington Times” – un cotidian prin care dorea să obțină influența în lumea politicii. Moon a fost unul dintre marii moguli ai presei internaționale, iar trustul său de presă dispunea în anii 80-90 de cea mai modernă tipografie din America. Am avut prilejul să o vizitez – cu ocazia unei invitații primite în 1992 de a participa la o conferință a „liderilor de opinie” organizată de o fundație a sa, la Washington. Am avut chiar un dialog cu redactorul șef, celebrul jurnalist Arnaud de Borchgrave, care mi-a mărturisit că obiectivul său era nu să vândă cât mai multe exemplare, ci ca ziarul său să se afle, în fiecare dimineață, pe masa celor mai importanți oameni din politică. Washington Times n-a atins vreodată performanțele concurentului său direct Washington Post, dar a fost unul dintre pilonii politicii de dreapta din America. Cu același prilej l-am cunoscut și pe reverendul Moon. Am fost invitat, alături de participanții la Conferință, din 20 de țări, la reședința sa din New York, cu ocazia zilei sale de naștere. Reverendul avea un staff de foști diplomați din America de Sud care-i purtau mesajele în cel mai fidel mod cu putință: traduceau spusele sale împrumutându-i chiar și mimica și gesturile. Ce voia Moon? În esență, era dornic ca doctrina sa religioasă să se răspândească în Est – în special în Uniunea Sovietică, unde fusese primit cu un an înainte chiar de Gorbaciov, cu mari onoruri. Visa la un soi de înfrățire mondială, pe care o experimenta prin intermediul căsătoriilor mixte, interrasiale, pe care le oficia personal, în evenimente care reuneau câteva mii de cupluri deodată. Ce a reușit? Să-și sporească averea prin afaceri reușite (este, între altele, și acționar al grupului Samsung) și să-și mențină cultul, fără a reuși să facă din el una dintre religiile importante. Ecumenismul ăsta pare să rămână exclusiv un ideal, pentru să diferențele și diferendele religioase vor rămâne marcante pentru mult timp. Singurul loc unde văd posibil un ecumenism de tip Moon este politica, unde ideologia poate fi înlocuită prin politica bunei guvernări. Când nu vor mai exista „familii” politice care să se ciondănească și să se luxeze reciproc, ci doar o competiție pentru adecvare și eficiență. (Cât despre Reverendul Moon și doctrina sa – aflați mai multe citind corespondențele mele speciale de la Washington și New York, din 1991 –www.amosnews.ro).