Revanșa lui Udrea

În urmă cu vreo patru ani, când promovarea excesiv de rapidă a Elenei Udrea în funcția de principal sfetnic al președintelui „românilor” îi călcase pe nu puțini dintre aceștia pe nervi, proaspetei dive politice i s-a pregătit o cursă. Invitată de un reporter la modă în emisiunea sa, i s-a pus o întrebare perfidă în legătură cu președintele Norvegiei și cu activitatea acestei țări la Uniunea Europeană. Cu nonșalanța ce o caracterizează, consiliera prezidențială a divagat pe această temă până când i s-a spus, verde-n față, că Norvegia este monarhie și că nu face parte din Uniunea Europeană. A fost un moment de umilință maximă, care a dat satisfacție deplină celor care clamau că președintele s-a înconjurat de incompetenți. În cazul dnei Udrea era vorba de ceva incultură, combinată cu ignoranță. Oricum, această a atârnat greu în decizia pe care a luat-o până la urmă Băsescu, de a se descotorosi de ea și de subiectele de can-can pe care le oferea cu generozitate presei. La acea oră, imaginea dnei Udrea era aceea a unei persoane care, în lipsă de ceva mai bun de făcut, s-a amestecat în politică, profitând de simpatia evidentă pe care o nutrea președintele pentru dânsa încă de când colaborau pe la Primăria Capitalei. Licențierea sa din echipa prezidențială părea să pună capăt unei cariere meteorice și să o readucă acolo unde îi era locul: în „societatea de fițe” a Bucureștiului, unde se simțea ca peștele în apă. Lucrurile n-au stat însă așa. Cu o consecvență puțin obișnuită pentru persoanele cu datele exterioare ale domniei sale, a rămas în politică unde și-a asumat rolul activ al agresării ritmice a premierului de atunci. De la „bilețelul roz”, cariera Elenei Udrea s-a relansat spectaculos și constituirea Coaliției de la guvernare i-a rezervat șansa unei poziții de mare vizibilitate în noul Executiv. Preluând portofoliul unui minister creat special pentru datele și competențele sale, Elena Udrea s-a lansat în campanii spectaculoase de promoție cu cert impact personal. Din altă fibră decât colega sa Ridzi, a reușit să facă față și valului de acuze care au condus, totuși, la crearea unei comisii, dar care, cu siguranță, nu va avea „succesul” celeilalte. De ce? Pentru că Elena Udrea a învățat ce este și cu ce se mănâncă politica. E pregătită să facă față celor mai dure provocări. Dealtfel, un veritabil „examen de maturitate” a susținut ministrul Turismului luni, în fața celui care o umilise cu patru ani în urmă. A fost o revanșă absolută, în care jurnalistul cu aere de procuror s-a văzut adus în postura în care o adusese el însuși pe de-acum celebra sa interlocutoare. Demersul justițiar al gazdei, prea puțin pregătită de această dată, s-a izbit violent de argumentele documentate. La fiecare întrebare – insinuare, doamnea Udrea răspundea cu „documentul”. În final, exasperat, reporterul a dorit să dea lovitura de grație, cerând lista jurnaliștilor care au beneficiat de „atențiile” ministerului călătorind în străinătate pe banii statului. Elena Udrea a reacționat mai întâi perfid („vai domnu’, dar nu se face, sunt colegii dv!”) după care a dat lista. Jurnalistul a citit triumfător câteva nume, după care ceva i-a stat în gât: „Dar nu e adevărat, eu n-am fost...” – a replicat când și-a regăsit propriul nume pe lista încriminatoare. „Ba ați fost, la Stuttgart ați fost, și ați primit și diurnă” – a încheiat conturile, triumfătoare, doamna blondă, dar nu naivă...