Reţeta „Naşului Marian"

Cu puţin efort – nu neapărat intelectual – se poate face o listă a personajelor publice care vor trece, în următoarea perioadă, pe la DNA. Audierea şi reţinerea lui Vanghelie nu a constituit pentru nimeni o surpriză. Nici măcar pentru el, care se ştia urmărit, şi nu de azi de ieri. Probabil însă că lipsa de reacţie a autorităţilor la episoade care demonstrau evidenta sa implicare în afaceri necurate l-a încurajat şi l-a făcut să spere că e de neatins. Iar tărăboiul făcut în partid şi desprinderea sa, alături de Geoană, avea tocmai rolul să inducă ideea că dacă i s-ar întâmpla ceva, n-ar putea fi vorba decât de o răzbunare a foştilor tovarăşi, constituindu-i un soi de imunitate cu care spera să depăşească momentele dificile.

Ceea ce ni se dezvăluie acum – şi e doar o parte din activitatea sa infracţională – se cunoaşte de peste zece ani. În mai multe rânduri acţiunile sale au ridicat semne de întrebare, dar reacţiile oficiale au întârziat datorită popularităţii de care primarul Sectorului 5 se bucura în rândurile populaţiei care l-a ales de nu mai puţin de patru ori. Reţeta populistă aplicată de Vanghelie este comună personajelor aflate la intersecţia dintre politică şi gangsterism. El are profilul unui “naş” mafiot, care practică genul de paternalism ce face ca cei pe care-i ajută şi îi protejează să devină un soi de membri ai familiei sale, şpăgile având rolul de a consolida această poziţie prin daruri şi beneficii acordate celor mai defavorizaţi. Nu este un paradox faptul că cel mai sărac sector al Capitalei a arătat şi cel mai mare devotament faţă de cel aflat în fruntea sa, în ciuda faptului că nu reuşea să facă lucruri semnificative pentru întreaga comunitate. Aniversările cu mici şi bere şi vanghelioanele i-au consolidat poziţia de om apropiat de popor, într-un partid care se îmbuibează pe măsura stabilităţii la putere.

Mulţi se vor întreba, probabil, de ce le-a luat atât de mult procurorilor ca să intervină, dacă lucrurile de care se face acesta vinovat sunt cunoscute demult? De ce a fost lăsat să-şi continue activitatea infracţională şi să acumuleze şpăgi de peste 90 de milioane euro (cel puţin aşa reiese din primele calcule ale parchetului) şi să se perpetueze lucrări şi servicii publice de mântuială, a căror remediere va costa incomparabil mai mult? Sunt întrebări la care nu se va răspunde, sau nu în sensul în care am dori noi să se răspundă. Dincolo însă de aspectul particular al cazului, se nasc alte. Între care şi aceea legată de ignorarea practicii generalizate a lucrărilor celor mai profitabile – întrebări desfăşurate în toate sectoarele şi în marile municipii – de anvelopare a blocurilor în scopul protecţiei termice, din care mi-e greu să cred că doar la Sectorul 5 se “reţineau” cei 20%. Faceţi o socoteală simplă a amplorii operaţiunii şi veţi obţine o sumă incredibilă care a intrat şi intră în buzunarele unor decidenţi. Cert este că episodul Vanghelie dezvăluie încă una dintre formele majore ale corupţiei generalizate – alături de retrocedarea proprietăţilor şi pădurilor – prin care banul public este dijmuit cu neruşinare şi fără teama de consecinţe pe care a indus-o derularea sa “paşnică” în timp…