Rețetă la indigo

Multă lume a uitat, poate, că episodul cu independența doctorului Oprescu a fost prefațat de unul tras la indigo, cu patru ani înainte. În 2004, în febra localelor, conducerea PSD a ajuns la concluzia că are în portofo-liul său o serie de „baroni” care i-ar strica imaginea și de care trebuie să se debaraseze. Au căzut victime acestei epurări: Mischie, Bebe Ivanovici, Savu și alți câțiva lideri locali. Le-a fost adăugat, din rațiuni care țineau de presiunea mass-media, primarul sectorului 5, Marian Vanghelie. Acesta a fost considerat a nu mai face cinste partidului și, ca urmare, nu i s-a mai încredințat nobila misiune de a reprezenta formațiunea în alegerile pentru funcția de primar. Vanghelie a fost nevoit să facă pasul înapoi și PSD-ul și-a numit un alt reprezentant. La alegeri s-a prezentat însă și Vanghelie, ca independent. A câștigat din primul tur, în timp ce alesul PSD a obținut un punctaj aproape identic cu cel al lui Cristian Diaconescu, patru ani mai târziu. Ce vreau să spun: dacă nu cumva este vorba despre o rețetă perversă, fabricată în laboratorul strategilor din Kiseleff, avem de a face cu un fenomen. Un fenomen care s-ar putea să dea roade, neașteptate, și în alte ogrăzi decât în cea a social democraților. După rețeta: vrei să câștigi? Dă-l afară pe omul respectiv și fă-l independent! Va obține pe această cale ceea ce n-ar putea să realizeze pe filiera de partid. Nu vreau să pun sub semnul întrebării sinceritatea independenței domnului Oprescu. Este foarte posibil ca sentimentele pe care i le-au generat frecușurile la care a fost supus de-a lungul timpului (el le reproșează și acum foștilor săi colegi că l-ar fi „vândut” în alegerile din 2000, contra lui Băsescu) să nu mai fie de prea mare simpatie față de PSD. Noua sa condiție îi va permite o mai mare libertate de mișcare în negocierile cu ambele părți, faptul că nu are în spate o formațiune proprie putând să-i fie mai de folos în condițiile actuale. Oricum, PSD-ul n-ar trebui să mizeze prea tare pe condiția de „candidat de stânga” a lui Oprescu. El va putea, foarte bine, în funcție de conjuctură, să aibe opțiuni și de o parte și de alta a spectrului, fără a-și trăda cine știe ce nobile idealuri. Este avantajul independenței și boala asta va mai face, cu siguranță, victime, printre aspiranții la onorurile uninominale din toamnă.