Restaurarea fiinţei umane

„Cuvântul Tatălui cel necuprins, din tine, Născătoare de Dumnezeu, S-a cuprins întrupându-Se şi chipul cel întinat, la chipul cel dintâi întorcându-l, cu dumnezeiasca podoabă l-a amestecat. Deci mărturisind mântuirea, îl închipuim cu fapta şi cu cuvântul.” (Condacul la Duminica Ortodoxiei)
Trăim într-o abundenţă de informaţii. Sunt numeroase canale de informare pe diverse domenii, unele mai specializate, altele cu ştiri de larg interes. Deseori suntem copleşiţi de atâtea informaţii. Jurnaliştii cunosc această situaţie şi din acest motiv se străduiesc să prezinte informaţii scurte de dimensiunea unui paragraf  care pentru o mai bună asimilare sunt structurate în trei etape: spun ce voi spune; prezintă informaţia; repetă ce au spus.
Dacă ar fi să condensăm informaţia nu ar fi mai mult decât cuvintele Condacului de mai sus. Diferenţa majoră între cele două texte stă în densitatea mesajului. Un text religios din sfintele slujbe adună în puţine cuvinte experienţa multor sfinţi care au privit cu mare atenţie şi seriozitate spre Dumnezeu cel fără de margini. Nimeni nu poate cuprinde nemărginitul, nici măcar Maica Domnului care l-a născut pe Cuvântul lui Dumnezeu. Aceasta a putut să se împlinească pentru că El a vrut să fie cuprins în firea umană.
Dumnezeu s-a îmbrăţişat cu firea umană pentru ca să ne ajute să redobândim frumuseţea pe care am avut-o în rai. În momentul acesta noi avem chiar oportunitatea unei străluciri mult mai minunate pentru că fiecare, prin împărtăşanie, ne amestecăm cu „dumnezeiasca podoabă”.
Prin asumarea Spovedaniei şi mai cu seamă a împărtăşirii noastre cu Trupul şi Sângele Mântuitorului mărturisim „cu fapta şi cu cuvântul” că simţim cum suntem mai mult decât restauraţi în fericirea raiului.