Resemnare sau demisie

Se pare că nu învățăm nimic din lecțiile pe care ni le oferă viața. Iar unele manifestări la vârf ne dau senzația că politicienii noștri trăiesc pe planete diferite, în realități diferite. Vara trecută, parlamentari de toate culorile și-au dat mâna într-un elan populist major și au votat – în unanimitate! – majorarea lefurilor dascălilor cu 50%. Votul a devenit lege, iar legea a fost validată de președintele Băsescu, care inițial se opusese, considerând că nu există resursele financiare necesare (deși, după opinia lui Tăriceanu, economia „duduia” de mama focului). Se profilau, însă, la orizont, alegerile, și cu toate rezervele, președintele a considerat că nu dă bine la electorat să se pună de-a curmezișul. Ce-a urmat? Bucuria dascălilor n-a ținut mult! Doar până la alcătuirea bugetului când s-a văzut că Guvernul nu are de unde să facă majorarea. Legea e lege însă, și profesorii au protestat îndelung, făcând și niscai greve. Degeaba. Criza a dat totul peste cap și dascălii au rămas cu buzele umflate. Iar pentru nerespectarea legii n-a dat nimeni socoteaă, deși chestia era penală! Acum, într-o situație diferită – nu numai că economia nu duduie, dar dă și semne de colaps –parlamentarii dau dovadă de aceeași lipsă de discernământ. Mânați de același elan populist, necugetat s-au gândit să facă niscai fapte bune și au votat majorarea punctului de pensie și reducerea contribuției la asigurările sociale – măsuri care n-ar face altceva, acum, decât să vlăguiască un buget și așa destul de costeliv. Gestul aleșilor este iresponsabil, atâta timp cât se flutură pe la nasul oamenilor necăjiți o speranță iluzorie, cu șanse extrem de reduse de a putea fi aplicată. Parlamentarii s-au întrecut în amendamente fanteziste, nimeni nu a venit cu soluții realiste, viabile, pentru stimularea mecanismelor care produc bani pentru taxele și impozitele din care se alimentează bugetul. Vlădescu anunță că-și dă demisia. Ei bine, demisia sa nu va face gaură în cer. Cel mult îl va lăsa pe Gheorghe să rătăcească și prin acest minister, ca prin Panama. Oricare altul, în locul lui Vlădescu, va fi confruntat cu aceeași lipsă de soluții. Și cu aceeași dilemă: resemnarea sau demisia.