Reporter la Ateneu: Iliescu îl preferă pe Şostakovici?

A devenit o tradiţie ca în fiecare an, pe ziua de 3 martie, Clubul de la Bucureşti să organizeze un concert pentru membrii săi. Locaţia favorită rămâne Ateneul Român, iar repertoriul se compune din piese ale repertoriului clasic.

Anul acesta, mulţimea de membri şi simpatizanţi ai Clubului, care sunt, în acelaşi timp şi ai fostului preşedinte al României, „patronul spiritual” al Fundaţiei, a fost întâmpinată cu un program-surpriză. Pe scenă n-a mai fost Formaţia de Tineret a Filarmonicii – cea care a susţinut concertele din ultimii ani – ci o formaţie inedită: Ansamblul Violoncellisimo,unul dintre cele mai de succes ansambluri muzicale, creat la iniţiativa renumitului violoncelist Marin Cazacu, cel care a pus şi bazele formaţiei de tineret a Filarmonicii.

Scepticii, cei care s-au îndoit de capacitatea unei orchestre compuse doar din violoncelişti de a capta atenţia publicului preţ de un concert, au avut o surpriză: aceea de a nu sesiza, practic, absenţa celorlalte categorii de instrumente. Maestrul Cazacu şi tinerii săi colaboratori – veniţi din toate colţurile ţării unde se cântă muzică cultă – au ales un repertoriu variat din care n-au lipsit clasicii – Albioni, Debussy, Offenbach – dar nici autori ai unor celebre melodii din filme (Naşul) sau din repertoriul sud-american. O interpretare deosebită a fost aceea a celebrului Vals nr. 2 al lui Şostakovici, reluat la bis la cererea unei persoane din public – sau fragmentul din Carmina Burana a lui Karl Orff. Este, poate, momentul să spunem că „persoana din public” era fostul preşedinte Ion Iliescu, a cărui cea de-a 85-a aniversare a zilei de naştere a fost omagiată în acest mod cu totul particular.

În asistenţă s-au aflat şi doi graţioşi reprezentanţi ai Guvernului – miniştrii Culturii şi al Cultelor, Vulpescu şi Opaschi, vechi colaboratori ai domnului Iliescu, iar în loja „neoficială” l-au flancat tradiţionalele sale „gărzi” de la Curtea de Conturi, Banca Naţională şi Curtea Constituţională – adică Nicolae Văcăroiu, Florin Georgescu şi Valer Dorneanu. Nu s-au înghesuit să asculte muzică clasică prea mulţi membri ai partidului fondat de preşedinte, în afara unor „clasici în viaţă”, iar Ponta s-a achitat de obligaţie transmiţând felicitările cu o zi înainte de eveniment, pentru că marţi sunt mai multe ceasuri rele (şedinţa CSAT, întâlnirea cu directorul FBI şi obligatoriile prezenţe în studiourile TV). Maliţioşi, unii dintre participanţi s-au întrebat dacă este „corect politic” ca dl Iliescu să-şi manifeste admiraţia faţă de o piesă muzicală... sovietică (e vorba de valsul lui Şostakovici – despre care se ştie că este una dintre piesele sale favorite), atâta timp cât Putin face ce face, iar devotamentul nostru nord-atlantic este analizat cu atâta atenţie de autorităţi precum doamna Monica Macovei (cea revoltată că Hellvig a fost numit fără acordul americanilor). Dar, atâta timp cât dl Iliescu nu mai deţine o funcţie politică este, desigur, liber să-şi manifeste nostalgiile tinereţii.

Lăsând gluma la o parte, este interesant de remarcat că la cei 85 de ani împliniţi, Ion Iliescu manifestă aceaşi vioiciune a spiritului şi aceeaşi autoritate personală care face ca, de pildă, anunţata sa participare la Consiliul Naţional al PSD să fie privită cu o oarecare îngrijorare de către unii lideri (actuali) ai partidului.