Renunţarea la Ortodoxie, renunţarea la Românie

Începem Săptămâna Mare cu un interviu special de la Muntele Athos, Muntele Sfânt al Ortodoxiei, cu Părintele Protosinghel Clement, coordonatorul construcţiei viitoarei Mănăstiri, care se ridică în Arhiepiscopia  Sibiului – Mitropolia Ardealului, lângă Braşov, în proximitatea comunei Cristian. Părintele este de aproape două săptămâni la Athos şi se roagă pentru finalizarea construcţiei acestei mănăstiri a Ţării Bârsei, care va fi un semn de reconstrucţie şi reconsideraţie istorică a ortodoxiei  în Transilvania, dar şi pentru credincioşii care-i sunt alături în acest demers.

- Părinte Protosinghel Clement, ce aduceţi nou locuitorilor din Ţara Bârsei, vieţuitorilor din Cristian şi braşovenilor în general?
- Acum o perioadă de timp, având Binecuvântarea Arhiepiscopiei Sibiului şi a Mănăstirii Sâmbăta de Sus şi a ÎPS prof. univ. dr. Laurenţiu Streza, Mitropolitul Ardealului, căruia îi voi fi veşnic recunoscător pentru susţinerea şi încurajarea sa, am început construcţia acestei viitoare Mănăstiri a Ţării Bârsei. Am început proiectul având deasupra mea puterea şi exemplul Muntelui Sfânt - unde mă găsesc şi mă rog pentru vieţuitorii Ţării Bârsei -, precum şi a înaintaşilor mei, păstrători ai credinţei ortodoxe. O să fie un interviu pe care sper că îl veţi da în integralitatea sa şi a cărui surse şi izvoare derivă din realităţi istorice. În Transilvania, în general, şi în Ţara Bârsei, în particular, în timpul luptelor pentru păstrarea credinţei ortodoxe au pătimit Sfinţi Martiri şi Mărturisitori. Ieromonahii Visarion Sarai şi Sofronie de la Cioara, preoţii Ioan din Galeş şi Moise Măcinic din Sibiel, credinciosul Oprea Miclăuş din Sălişte, bătrânul Tănase Todor din Bichigiu Bistriţa – Năsăud (tras pe roată), dar şi sutele şi miile de credincioşi şi călugări ştiuţi doar de Dumnezeu. Astfel, în Transilvania, zac moaştele a mii de călugări omorâţi de diabolicul personaj Bukow din ordinul Mariei Tereza. Luând act de aceste prigoane ale ortodoxiei în Transilvania, am fost determinat, atât eu, cât şi românii ştiuţi şi neştiuţi de lângă mine să demarăm acest proiect, aici în Transilvania, În Ţara Bârsei, în zilele noastre actuale, cu mesajul peste timp că planul Terezei şi al Generalului Bukow a eşuat, iar în Transilvania înfloresc şi se reclădesc mănăstiri ortodoxe care se ridică, parcă din nimic.
- Părinte, să ne întoarcem în istorie, pentru cei care nu o cunosc. Cine a fost şi ce a făcut de fapt Generalul Bukow?
- Din documentele şi istoriografia existentă, Generalul Bukow a distrus cu tunurile peste 150 de biserici şi mănăstiri ortodoxe din Transilvania, iar credincioşii ortodocşi au fost persecutaţi, amendaţi şi chiar omorâţi, iar toate bisericile lor au fost confiscate. Nu pot să nu citez astfel un ordin dat de căpitanul catolic Samuel Bethlen, în 13 iunie 1761: „Mănăstirile de lemn să  fie arse pretutindeni, cele de piatră să se distrugă, iar dacă cineva se opune în mod temerar înaltei porunci regale să fie pedepsit negreşit la moarte prin spânzurare sau pierderea capului”. (3 II p. 240).
- De ce aţi ales Braşovul şi Ţara Bârsei? Există vreo referinţă în izvoarele ştiinţifice şi istorice ca Braşovul să fi trecut prin aşa ceva?
- Da, există acest lucru şi din punctul meu de vedere, care prin aprobarea pe care am primit-o este şi confirmarea dată de Biserica Ortodoxă în ansamblul ei, prin această reconsideraţie şi construcţie la care astăzi suntem în fază incipientă de edificare, vrem să restaurăm adevărul istoric în Transilvania. De asemenea, este în premieră când arătăm acest lucru publicului larg, o petiţie semnată de negustorii braşoveni, membrii ai Gremiului Levantin în curs de constituire la acea vreme, purtând data de 21 mai 1757, prin care aceştia îl înştiinţau pe Mitropolitul sârb Nenadovici de nedreptăţile suferite de românii ortodocşi din regiunea Braşovului şi îl rugau pe cinstitul Arhiereu să intervină la Împărăteasa Maria Tereza pentru ei: „Ne rugăm şi plângem cu lacrimi din inimă, noi românii din Ţara Ardealului şi Braşovului, şi slujim Împăratului cu toată credinţa, cum am slujit şi la alţi împăraţi mai înainte trecuţi. Dar atâta pedeapsă ce ni s-a venit nouă pentru legea noastră, nici mai mult când au fost jidovii şi împăraţii cei răi Maximilia şi Deocliţian, încă nu a fost mai multă răutate cât fac actualii guvernanţi în vremurile de acum cu noi, aici în Transilvania”. Pentru a putea înţelege starea de spirit care mă animă şi azi în construcţia acestei viitoare mănăstiri este o altă descoperire unică în analele şi izvoarele de drept ale Ortodoxiei din Transilvania. Este o frază care, în Săptămâna Luminată, ne ghidează ca un far luminos în creaţia şi restaurarea noastră ortodoxă, respectiv acest îndemn ce vine din trecut şi descoperit în arhive: „Suntem ca atare ortodocşi, pentru că suntem Români, şi suntem Români, pentru că suntem ortodocşi. Să devenim catolici? Ca să devenim catolici ar trebui să ne transformăm astfel sufleteşte, încât să putem realiza Catolicismul. Transformarea aceasta înseamnă însă renunţarea la istoria şi structura noastră spirituală, cu alte cuvinte: la Românie. Aici nu există o a treia poziţie, sau rămâi român şi atunci Catolicismul tău nu e o realitate, sau devii catolic şi atunci nu mai eşti român”.
- În ce fază vă aflaţi cu edificarea schitului?
- Mitropolia Ardealului este proprietara terenului de aproape 2 hectare. S-a finalizat planul de urbanism şi dezvoltare a zonei  şi ne aflăm în faza de organizare de şantier, urmând ca autorizarea aşezământului final monahal să fie finalizată după obţinerea tuturor autorizaţiilor şi avizelor necesare. Noul aşezământ va fi constituit dintr-o biserică şi locul de odihnă şi reculegere a duhovnicului. La ora actuală, există ridicat un loc de slujire, o bisericuţă din lemn fără fundaţii, construcţie temporară, alături de un loc de adăpostire al paznicului în scopul asigurării pazei materialelor de construcţii, un loc de aprins lumânări şi un depozit de materiale.
- Cum apreciază braşovenii şi locuitorii din Ţara Bârsei ceea ce se face acolo?
- În primul şi în primul rând, trebuie înţeles şi subliniat faptul că edificarea acestui schit este de fapt o reconstrucţie şi o reconsideraţie istorică a ortodoxiei în Transilvania. În al doilea rând, trebuie percepută de toată lumea că este o restaurare a ceea ce un personaj singular a distrus cu atâta răutate în Transilvania, iar ale cărui excese nu le extindem împotriva întregii lumi catolice. Nu în ultimul rând, venind în prezent, lumea vizitează bisericuţa ridicată aici (cu acces din localitatea Cristian prin strada Eroilor), participă la slujbe, se roagă şi este alături de credinţa ei multimilenară în aceste teritorii ale Transilvaniei, mult prea mult zbuciumată. Rog autorităţile judeţului Braşov, ale comunei Cristian, autorităţile statului, cele bisericeşti şi toţi agenţii economici, care au crezut şi cred în această istorie zbuciumată a Ortodoxiei în Transilvania, să mă ajute în acest demers de reconsiderare istorică pentru a construi acest edificiu. Practic, prin participare şi prin asocierea la construcţia acestei mănăstiri, nu ne vom nega trecutul. Iar colegilor mei de credinţă catolică, şi nu numai, le adresez în această Săptămână Luminată îndemnul la conciliere, pace şi toleranţă comună în Transilvania.