Rendez-vous cu Angela

Dacă președintele Statelor Unite este cel mai puternic om din lume, echivalentul său în plan european nu poate fi altul decât cancelarul german. Adică alta. Angela Merkel nu e o „doamnă de fier” cum era Margaret Thatcher. Este o doamnă a politicii care s-a remarcat mai degrabă prin maleabilitate decât prin intransigență. Într-o lume a bărbaților, cancelarul german își impune voința și stilul într-o manieră în care este aproape imposibil să nu i se recunoască autoritatea. Cu nimic mai puțin feminină datorită funcției, Angela Merkel a împrumutat de la „sexul tare” doar pantalonii, la care nu renunță în nici o ocazie și care, subliminal, îi oferă, probabil, sentimentul egalității cu interlocutării săi masculi. Vizitatoarea noastră de ieri se află la comenzile celei mai puternice economii europene – și când zici „economie”, asta implică aproape tot, pentru că nu există țări puternice altminteri, dar slabe economic – într-unul dintre cele mai dificile momente de după scindarea lumii în cele două blocuri antagoniste. Pe scaunul pe care-l ocupă la Berlin au stat Kohl, întregitorul și Genscher, nivelatorul, iar Angela Merkel aspiră la titlul de „învingătoarea”. Învingătoare a crizei mondiale și artizana plasării Germaniei pe prima poziție, cea mai influentă, a construcției europene. Germania a ieșit din criză. Cum? Simplu: după rețeta care a făcut din țara pusă la pământ de Hitler și de inamicii săi, o națiune învingătoare în celelalte planuri. Prin seriozitatea, disciplină și muncă îndârjită. Într-un clasament al celor mai muncitoare nații din Europa (lăsăm deocamdată la o parte China – ea aparține altei lumi) Germania se clasează pe prima poziție. De aici, ea a dirijat sau influențat toate procesele care au avut loc în Europa în ultimele decenii – și dezmembrarea Iugoslaviei, și separația Cehoslovaciei, și avansul spre Uniune a celor trei „fruntași” ai Estului – Polonia, Ungaria și Cehia. Deși promotoare a unei politici moderne, pragmatice, Germania nu și-a ignorat istoria. Este, poate, motivul pentru care România nu s-a aflat în prim-planul intereselor germane. Nu-ți dai sufletul pentru un partener care te-a trădat de două ori, în cele mai dificile momente. Îl ții, cât poți, la distanță. Este ceea ce s-a întâmplat cu noi. N-am reușit niciodată să ne apropiem de o Germanie care ne-a tratat corect, da cu rezerve. Ne-a lăsat pe mâna partenerilor istorici, buni la vorbă dar înceți la fapte. De aceea investițiile germane în România sunt nesemnificative. De aceea nici o bancă germană nu și-a deschis vreo filială în România. De aceea Bulgaria a beneficiat de incomparabil mai multă atenție din partea Germaniei decât noi. Evident că, în acest context ne punem întrebarea: va schimba ceva această vizită a doamnei Merkel? Răspunsul e simplu: dacă vom reuși să fim serioși și paroliști, da. Dacă nu, nu. Vom rămâne cu amintirea-plăcută, nu-i așa – a vizitei acestei doamne care dincolo de zâmbetul sfielnic, de fetiță, ascunde un caracter ferm și o judecată necruțătoare. Și, poate că nimic nu poate fi mai nepotrivit decât poza oficială: o femeie puternică (a lor) alături de un bărbat neputincios (al nostru) ...