60 de puşcăriaşi au „evadat în artă” cu actorul Gabriel Costea,
care e din 2008 regizor al trupei de teatru a Penitenciarului Codlea.
Actor al Teatrului „Sică Alexandrescu” din Braşov, Gabriel Costea a început în urmă cu aproape 7 ani o activitate interesantă, cea de regizor al trupei de teatru a deţinuţilor de la Penitenciarul Codlea.
„Era prin 2008, atunci când a luat fiinţă Festivalul de teatru pentru deţinuţi, de la Bucureşti. În acest context, fiecare penitenciar s-a pregătit sau nu să îşi formeze actori. Am fost sceptic, deoarece existau condiţii restrictive, cum ar fi distribuţia exclusiv masculină sau anumite subiecte restrictive. Dar, o vorbă veche spune că decât să stai degeaba, mai bine faci ceva, pe degeaba”, ne povesteşte regizorul începutul aventurii. Punctul de plecare a fost piesa „Colonelul şi păsările”, care, culmea, în textul original al lui Boicev avea în distribuţie doar femei.
„Am preluat o idee a lui Alexandru Dabija, care a folosit o distribuţie exclusiv masculină, şi astfel am ajuns la un lucru care le putea folosi acelor oameni şi în acelaşi timp respecta restricţiile”. La fel de sceptici au fost şi deţinuţii, parcă sătui de atâtea metode de reabilitare: „Pe parcurs lucrurile au fost ca la box. Când ai superioritate, loveşti mai des şi mai plasat. Aşa am făcut şi eu după ce am văzut că prind gustul. Pentru ei e o modalitate să facă şi să gândească altceva, să poată privi lucrurile altfel”.
Profesionalism, indiferent de situaţie
Trupa deţinuţilor de la Codlea face repetiţii de două ori pe săptămână, de primăvara până toamna, iar premiera are loc în fiecare sfârşit de octombrie, la aproximativ două săptămâni e a doua reprezentaţie, iar pe la jumătatea lunii noiembrie, participarea la festivalul naţional pentru deţinuţi. „Mă interesează munca mea de profesionist şi îmi plac provocările. Îmi face foarte mare plăcere ce fac şi nu consider treaba asta o bagatelă. Chiar cred că piesele ar putea fi jucate pe orice scenă”. Faptul că din actor a ajuns să fie regizor, spune că i se datorează celei de la care a învăţat meserie, Sanda Manu, „cea care creează un alt tip de actori, oameni cu o viziune mai largă. De la ea am deprins anumite instrumente care m-au ajutat mult”. Una din marile bucurii ale lui Gabriel Costea este aceea că „învăţăceii” săi au ajuns să joace pe scene unde el nu a făcut-o în întreaga sa carieră, un ultim exemplu în acest sens fiind Teatrul din Sibiu.
„Supervoluntarul” şi modestia sa
La finalul lui 2014 a fost declarat „super voluntarul anului” la Braşov, premiu de care nu ştia că există. „Nu îmi place să bat toba cu realizările mele. Domnul Staier de la Penitenciar (comisar şef Claudiu Staier, purtător de cuvânt al Penitenciarului Codlea - n.red.) m-a invitat la eveniment şi nu am ştiut despre ce e vorba. Credeam că are nevoie de ceva ajutor tehnic, am venit îmbrăcat de muncă. Când am realizat că sunt premiat, am simţit o bucurie pe care nu am mai trăit-o”.
Peste timp rămân amiciţiile
Spune că activitatea sa cu deţinuţii îi poate ajuta pe aceştia, după eliberare, însă totul depinde de ei şi de ce fac din acel moment. A lucrat cu 60 de oameni de-a lungul timpului, dintre care un singur recidivist. „Teatrul disecă situaţii de viaţă şi caractere. E foarte uşor să discuţi cu oamenii şi să le spui ce e bine şi ce nu, polologhie. Trăind anumite situaţii, acţionând într-un fel şi abia apoi discutând există cu adevărat o latură mascat educativă”. „În acel moment le spunem noi «la revedere!», nu putem accepta pentru că se creează precedent”.
Cu majoritatea actorilor din penitenciar a rămas amic şi după eliberare, făcându-i plăcere să discute cu aceştia, atunci când îi întâlneşte. Spune că există şi cazuri cu o oarecare doză de şantaj în joc, deţinuţi care cer favoruri, zile libere, pachete în plus, pentru a accepta să joace.
Adaugă un comentariu