„Regele berii” din România este de fapt „un prinţ” braşovean

Brandul de bere Ursus, cunoscut şi ca „Regele Berii din România” şi care I-a făcut ani de zile pe clujeni să se mândrească cu existenţa sa, îşi are origini braşovene, marca fiind înfiinţată în 1927 de fraţii Czell, cei care înfiinţaseră în 1892 fabrica de bere de la Braşov.
Bazele a ceea ce se poate considera o adevărată fabrică de bere în Cluj au fost puse în 1878. La începutul anilor 1900, ultimul arendaş al fabricii a fost braşoveanul Friedrich Czell, care la începutul secolului XX a cumpărat-o şi a dezvoltat-o. Între anii 1909 — 1912 s-au construit clădirea principală cu secţiile de fermentare, pivniţele, secţiile de umplere a sticlelor şi butoaielor, clădirile secţiei de maşini şi ale celei de fierbere, precum şi birouri sau locuinţe.
La câţiva ani după Primul Război Mondial, în 1927 fabrica a funcţionat sub denumirea „Fabrica de bere Czell". În clădirea din Cluj se producea numai bere, malţul necesar fiind primit de la o altă unitate aparţinând Concernului „Dr. Wilhelm Czell" din Braşov, din care făcea parte şi fabrica. Conform istoricului Octavian Buzea, în anul 1927 s-a înfiinţat firma „Ursus" Fabrica de Bere S.A. care şi-ar fi început activitatea sub acest nume începând cu 1 ianuarie 1928.
După 1929, concernul „Dr. Wilhelm Czell" a vândut acţiunile sale către Fabrica de Bere din Turda, cu care a fuzionat. Utilajele fabricii din Turda au fost mutate apoi la Cluj, iar aceasta şi-a mărit capacitatea de producţie producând bere blondă (albă) specială, şi marca „Gloria", bere neagră din malţ dublu, specialităţi apreciate nu numai local, ci şi în împrejurimi. Totuşi, pentru ceva timp, Fabrica Ursus desfăcea bere în Cluj numai într-un local aflat din centrul oraşului, care purta acelaşi nume cu cel al fabricii. Localul a fost vândut după Revoluţie, dar şi-a păstrat numele.
În 11 iunie 1948, Fabrica de Bere Ursus din Cluj şi secţia ei producătoare de malţ din Turda (care a revenit în cadrul fabricii clujene încă din anul 1945) au fost naţionalizate. Ajunsă în proprietatea statului, fabrica a fost organizată sub numele de Întreprinderea „Înainte", cu principal domeniu de activitate fabricarea berii. Din 1951 a intrat în componenţa firmei şi „Clujeanul", fabrică de spirt şi oţet, „Gherla", fabrică de spirt, şi secţiile de malţ din Turda şi Bistriţa.

Au cumpărat şi fabrica de bere din Bucureşti
Fabrica a fost construită de un investitor neamţ, Luther, în 1869, pe un teren cumpărat pe Calea Griviţei. După moartea sa, Fabrica Luther ajunge în proprietatea fraţilor Czell, antreprenori saşi din Sibiu. Fraţii Czell demarează lucrări de modernizare şi mărire a capacităţii de producţie, dar, rămaşi în criză de lichidităţi, transformă în 1911 compania în societate anonimă pe acţiuni. În primul război mondial, când Bucureştiul a fost ocupat de germani, fabrica a fost descompletată de numeroase utilaje, folosite pentru producţia de explozibili şi armament.
Potrivit Wikipedia, fraţii Czell au modernizat fabrica, iar producţia de bere a crescut de la peste 17.000 de hectolitri în 1905 la peste 67.000 de hectolitri în 1910. După Primul Război Mondial, în 1928, fabrica „Luther" deţinea primul loc în industria românească de profil, ajungând să realizeze a şasea parte din producţia naţională de bere. După naţionalizarea din 1948, fabrica „Luther" devine Întreprinderea de Bere Bucureşti „Fabrica Griviţa”. În perioada anilor '70, numele a fost schimbat în Fabrica „Gambrinus".