„Reforma” poliției

Ascult, nu-mi vine să cred și mă crucesc de ce-mi povestește o mai veche cunoștință. Este polițist și, în ciuda realității în care trăiește, și-a păstrat principiile și crede - asemeni altora - că meseria asta se poate face cinstit, cu convingerea că, în primul rând, trebuie să fii în slujba oamenilor. Deocamdată, îmi spune el, suntem mai ales în slujba șefilor și a intereselor lor. Văzută din afară, Poliția mai poate să pară din când în când, o instituție care se reformează spre a ajunge la gradele europene. Dinăuntru, însă, tabloul este cu totul altul... Un concurs organizat recent, despre care a scăpat câte ceva și prin presă, a avut rolul de a o scoate câștigătoare pe fata unui colonel, împotriva tuturor evidențelor. Regulile s-au schimbat din mers, criteriile au fost modificate în așa fel încât loaza, cu o pregătire extrem de precară, să-i surclaseze pe ceilalți candidați. Și a făcut-o. Știți cumva ce s-a ales de reclamația făcută? Toți cei care au semnat-o au fost puși sub urmărire operativă, pentru a li se găsi motive de a fi maziliți! Intrarea în poliție, când nu se face pe pile, e pe șpagă. 3.000 de euro costă ca orice odraslă de măcelar să-și pună trese pe umeri și să împartă apoi dreptatea cum a văzut el la taică-său. Cea mai rentabilă afacere, la ora asta este să ai pile și să intri la DNA, unde după câteva luni te îmbolnăvești, stai în spital încă vreo trei și te pensionezi cu 30 de milioane, în loc de 20 cât e leafa în alte părți. Treaba merge unsă și DNA-ul prosperă. Promovările sunt făcute strict pe criterii de castă. Dacă un șef e dintr-un anumit județ, brusc, toate promovările se vor face cu cei care-și au originea prin împrejurimi. Apoi, promovarea este o invitație explicită la „produs”. Dacă, întâmplător, există vreun punct vamal pe teritoriul de jurisdicție, atunci șpaga e pusă în funcțiune pe filieră. Se iau și până la 70.000 euro pentru un camion cu produse de contrabandă, trecut prin vamă, bani care se împart apoi cu cei mai de sus. Calitatea profesională a noilor veniți în poliție este sub orice critică pentru că la baza recrutărilor nu mai stau calitățile și cunoștințele individuale, ci șpaga mai mult sau mai puțin colectivă. Amicul îmi povestește toate astea cu o expresie de contrarietate pe față. „Bine, dar de ce nu faci nimic? Ai dovezi pentru ce-i spui”? „Bineînțeles că am. Dar ce să fac cu ele? Să mă pun împotriva sistemului? În trei zile mă îngroapă, îmi aranjează vreun flagrant, ceva, și sunt terminat. Nici unul dintre cei care au încercat să arate aceste lucruri n-a avut succes...” A plecat din locul în care ne întâlnisem cu precauții. S-a uitat în stânga și în dreapta și apoi s-a pierdut în mulțime. Mi s-a părut că o mașină parcată s-a pus imediat în mișcare. Să fie adevărul sau doar paranoia?