Reducerea împăduririlor - o decizie irațională!

Este criză, știm. Lucrurile merg prost. Greaua moștenire liberală e echivalentă cu destabilizarea bugetului. Nu sunt bani pentru profesori. Nu sunt bani pentru elevi. Nu sunt bani pentru medicamentele pensionarilor. Colac peste pupăză, ne mai încearcă și porcina, de parcă aviara nu ne-ar fi făcut destule pagube. Bugetul e ca anteriul lui Arvinte, din care croitorul Boc taie din spate pentru a coase în față. Rușinea e evitată cu prețul unui posterior tot mai gol. Se taie în draci, bani de la orice capitol. Nici o altă reducere nu mi se pare, însă, la fel de păguboasă, criminală aș spune, ca cea de la împăduriri. Desigur, n-aș vrea să fiu în locul ministrului Sârbu, de la Agricultură. Dar dacă aș fi și-aș accepta ce-a acceptat el - să se reducă bugetul împăduririlor cu o treime - mi-aș da demisia. Și m-aș duce la vreo mânăstire să mă rog la Dumnezeu să-mi ierte păcatul. Căci este un păcat capital acesta. România este o țară defavorizată de cei care o populează și care o supun la cele mai inimaginabile perversiuni, fără teama că vor fi prinși și pedepsiți. De 20 de ani, pădurile României sunt jefuite ca-n codru. Sunt tăiate fără milă de cei cu autorizații sau fără. România chelește cu fiecare zi și se expune tuturor catastrofelor care survin din această cauză. Un copac se taie în cinci minute. El crește însă în abia 20-30 de ani. Ce tăiem astăzi nu se reface decât într-un sfert de secol. Ce plantăm astăzi reprezintă pașaportul pentru viitor al fiilor și nepoților noștri. Ce nu plantăm azi, reprezintă condamnarea lor de a trăi într-un mediu neprielnic și nesigur. Cu orice ne putem juca, doar cu viitorul nostru nu. Noua guvernare ne-a dat asigurări peste asigurări că privește spre acest viitor. Constatăm însă că nu e în stare să vadă nici până mâine. Altminteri n-ar renunța atât de ușor la niște principii ce ar trebui să fie sacre. Este tristul rol ce a fost rezervat Regiei Pădurilor: să devină propriul săugropar. Văduvită prin lege de capacitatea de a se autoadministra (o măsură mai imbecilă decât „deconcentrarea” directorilor de Direcții Silvice județene de sub autoritatea Regiei, pentru a pune funcțiile la îndemâna politrucilor locali nu se poate imagina). Regia se vede acum lipsită și de posibilitatea de a-și îndeplini una dintre sarcinile sale fundamentale! Iar șefii ei nu prea par preocupați de asta - altminteri nu s-ar vântura pe la congrese internaționale de doi lei, în timp ce instituția se degradează. Dar poate că ăsta e planul. Încă unul dintre cele care operează la lumina zilei...