Rechinii retrocedărilor încep să cadă în plasă

Au trebuit să treacă șase ani pentru ca unul dintre “rechinii” retrocedărilor să primească ceea ce i se cuvenea: câțiva metri pătrați în celula de pușcărie în care-și va petrece – cel puțin teoretic – următorii 16 ani din viață. Vă mai amintiți probabil tupeul și aplombul cu care Radu Ion Fotino flutura triumfător în fața camerelor hârtiile prin care devenea proprietarul a zeci de hectare de teren între care și cel pe care începuse construcția locuințelor ANL, obținând sistarea acestora și aruncarea în disperare a sute de beneficiari care sperau să aibă, în sfârșit, o casă. Deși întregul mecanism al acestor retrocedări mirosea de la o poștă a escrocherie, hoțul neprins era negustor cinstit și beneficiar de înțelegerea cel puțin suspectă a unor instanțe specializate în puneri în posesie pe bandă rulantă. Afacerea a șocat în așa hal încât DNA n-a mai putut să stea cu brațele încrucișate și a declanșat o anchetă care, în final, a pus în evidență mecanismele corupției prin care escrocul Fotino ajunsese ditamai latifundiarul. Cum spuneam, însă, au trebuit să treacă 6 ani pentru ca individul să ajungă acolo unde îi era locul. Este, totuși, un început, iar viitorul șef al DNA, care a pledat destul de convingător la audierile de la CSM în favoarea dublării anchetelor penale de anchete financiare, are un bun prilej să declanșeze o ofensivă împotriva unor acte majore de corupție care au făcut ca valori impresionante – mobile și imobile – să ajungă în mâinile unor aventurieri fără nici o legătură cu adevărații proprietari spoliați de bunurile lor de către regimul comunist, dar care au reușit să pună la punct veritabil rețele de traficare, falsificare și corupție prin care au devenit mari proprietari. Chiar premierul Ponta a atras atenția asupra dimensiunilor acestui flagel și ar fi minunat dacă nu s-ar opri la această simplă constatare. Există suficiente instituții care au competența de a lua la puricat cele mai spectaculoase retrocedări și de a găsi verigile slabe ale acestora – de regulă documente falsificate, autentificate însă de persoane și instanțe cointeresate. Chiar CSM-ul ar putea declanșa o astfel de anchetă depistând instanțele specializate în astfel de operațiuni și magistrații care au ignorat evidențele dubioase, dând câștig de cauză escrocilor. Se pot identifica chiar case de avocatură – unele în al căror staff se află importante personaje politice – care au creat filiere de căutare și de “găsire” a unor documente justificative sau a unor descendenți fără nici o legătură cu bunurile. Pe lângă o reparație de fond, statul poate recupera în acest fel importante sume cu care a fost păgubit pentru o vină de care prezentul nu răspunde în mod direct, anulând sentințe incorecte și părtinitoare și curățind totodată peisajul de o serie întreagă de persoane corupte care pozează în campioni ai dreptății. Radu Ion Fotino este un exemplu că o asemenea campanie este posibilă și că nu va face decât să repare, pe lângă nedreptățile trecutului, și pe cele ale prezentului. Rechinii retrocedărilor încep să cadă în plasă. Important este ca procesul să continue.