Răzbunarea lui Tăriceanu

De astăzi, Călin Popescu Tăriceanu deschide lista de semnături pentru demiterea preşedintelui.
Anunţul său prealabil a fost primit cu proteste vehemente din partea liderilor aflaţi în opoziţie şi cu rezerve de cei de la putere. Comentariile au variat între "ce rost mai are acum" şi "ne gândim şi vedem pe parcurs".
Motivele pe care le invocă preşedintele Senatului, cel care era premier la prima suspendare, se referă la încălcări ale Constituţiei devenite un abicei în practica prezidenţială. Dintre acestea Tăriceanu a selectat întrunirea PMP de la Cotroceni şi fotografiile cu tricou de partid, precum şi amestecul în procesul de nominalizare a comisarului european.
Motive la fel de bune ca oricare altele dintre cele pe care le-a oferit aproape fără întrerupere şeful statului.
Lista va fi, desigur, semnată mai întâi de membrii propriului partid (al lui Tăriceanu) şi de simpatizanţii din celelalte formaţiuni. Reuşita depinde însă de PSD. Chiar dacă nu va fi o decizie la nivel de partid, social democraţii ar putea da membrilor săi din parlament libertatea de a proceda cum le dictează conştiinţa. Tot o problemă de conştiinţă va fi şi pentru unii dintre liberalii deveniţi "peste noapte" populari, cei care au fost practic, promotori ai precedentelor suspendări. Înfrăţirea lor cu PDL-iştii, chiar dacă aceştia s-au lepădat de fostul lor lider, (sau el s-a lepădat de ei) poate constitui o piedică. Dar şi în acest caz hotărâtoare va fi libertatea de conştiinţă. Cum-necum, se pot strânge semnăturile necesare pentru introducerea pe ordinea de zi a parlamentului a acestei propuneri.
Ce se va întâmplă după aceea? Vor fi necesare 234 de voturi (dintre care PSD deţine 211) pentru ca această suspendare să devină efectivă şi "cazul" să fie trimis la popor. Grijuliu, Tăriceanu a schiţat şi drumul critic: acest lucru va fi programat exact în ziua primului tur al alegerilor prezidenţiale, când naţia cu drept de vot va decide, concomitent, şi eliminarea - cu toate consecinţele post-mandat- preşedintelui în exerciţiu şi culoarul pe care vor alerga primii doi dintre candidaţi (nimeni nu merge pe ieea că preşedinţia va putea fi câştigată din primul tur)
În continuare, Tăriceanu sau Zgonea (depinde cum se vor înţelege) vor prelua interimatul pe care îl vor duce până la intrarea noului preşedinte "în pâine" la iconica dată de 22 decembrie. În termeni populari asta poate să însemne că Băsescu nu îşi va mai lua zborul cu elicopterul de pe acoperişul Cotrocenilor, precum un celebru predecesor al său, ci se va afla deja în parc la plimbare cu nepoţica. Cât despre ameninţarea sa cu "intrarea în campanie", hai să fim serioşi: o va ridica pe Elena Udrea de la 6% la cel mult vreo 10%...
Evident că şansele proiectului lui Tăriceanu sunt destul de reduse. Dar merită să încerce, mai ales ca o răzbunare pentru zilele fripte pe care i le-a făcut matrozul în primul mandat...