Răscoala de la Pungeşti

Văzut dintr-un unghi civico-marxist episodul din comuna vasluiană Pungeşti poate fi interpretat ca un legitim act de revoltă populară, de respingere a unui abuz şi a neconsultării lor într-o decizie care le afectează viaţa în mod esenţial. Din acest punct de vedere, pungeştenii par a fi dotaţi cu un simţ civic, cu o responsabilitate colectivă superioară, care fac din ei veritabili exponenţi ai unei societăţi civile avansate. Aş îndrăzni chiar să cred că între protestatarii bucureşteni care resping proiectul Roşia Montană cu o vehemenţă care atinge uneori limita de sus - vandalizarea maşinii ministrului Barbu fiind doar un semnal ceva mai apăsat că opinia lor trebuie să fie luată în seamă - şi cei de la Pungeşti există o legătură strânsă bazată pe comuniunea de idei şi opţiuni filosofice.

Ce vor - sau ce nu vor - sătenii vasluieni? Ei nu vor, în primul rând, ca mediul în care-şi duc viaţa să le fie afectat de forajele americane după gaze de şist. Nu vor ca peisajul idilic al ogoarelor - lucrate sau nelucrate - să fie obturat de priveliştea sinistră a schelelor şi utilajelor. Nu vor ca apa din puţurile lor - pe care din când în când o mai şi beau - să fie otrăvită de cine ştie ce infiltraţii nocive. Dar, mai presus de orice, nu vor ca astfel de decizii să fie luate fără a fi consultaţi, om cu om. Adică cineva să vină şi să spună: măi, nea Gheorghiţă sau babă Floareo, vreţi sau nu să sape americanii pe aici? Să treacă cu buldozerele peste morţii din cimitirul strămoşesc? Să ne ia gazele noastre care din moşi-strămoşi stau liniştite în adâncul pământului, poate chiar de pe vremea dacilor? Ei bine, de asta au făcut ei scut viu în faţa utilajelor, s-au culcat în drum şi prin şanţuri şi nu s-au lăsat târâţi la o parte de jandarmi. Pentru nimic altceva…

Ar mai fi nişte explicaţii, dar nu merită să se pună preţ pe ele. Cum ar fi faptul că americanii forează doar pe pământul primarului, şi s-ar putea ca doar el să primească ceva de la ei. De ce nu toată lumea? De ce să nu ia fiecare nişte bănuţi pentru ce se află sub pământul lor? De ce să vină ăia cu muncitori de prin alte părţi şi să nu ne angajeze pe noi? Era simplu: dacă spuneau de la început, măi, oameni buni, pentru ce facem noi aici fiecare dintre d-voastră va primi atâţia lei şi atâţia bani, cu care să vă mai acoperiţi nevoile, ne apucam noi să săpăm şi le făceam nişte găuri mai bune decât utilajele lor. Iar gazele de şist nu pot fi mai rele decât alea din butelie, dacă ni le şi umpleau şi nouă odată sau de două ori pe lună. Iar ţara are sigur nevoie de ele, poate mai scăpăm de ruşii ăştia de peste Prut şi Nistru, care ne asupresc de secole…

Evident, însă, că un asemenea punct de vedere nu poate fi acceptat. Pentru că ar întina nobila noţiune de protest…