Rasayana - secretele unui corp sănătos

Toate terapiile din ayurveda au ca scop menţinerea sănătăţii corpului fizic şi creşterea vitalităţii acestuia. În cadrul ştiinţei ayurveda, există un corp de cunoaştere mai special, numit Rasayana. Terapia Rasayana este menită amplificării forţei vitale şi imunităţii unei persoane prin regenerarea celulelor şi ţesuturilor din corpul fizic. Prin această amplificare a forţei vitale din celule, se urmăreşte oprirea sau încetinirea procesului de îmbătrânire. Cu ajutorul acestui tip special de ştiinţă medicală, numit în India antică,  Rasayana, înţelepţii şi asceţii au reuşit obţinerea unor vieţi foarte lungi şi viguroase, total lipsite de durerea bolilor. La modul propriu, rasa-yana înseamnă augmentarea lui Rasa, fluidul vital produs prin digestia mâncării (plus circulaţia apei şi aerului în corp). Curgerea prin corp a acestui Rasa este ceea ce susţine viaţa corpului fizic. În Ayurveda , Rasayana este metoda tratării prin care Rasa este menţinută în corp. Unul dintre corpurile de cunoaştere ale Rasayana , este cel al herbologiei sau folosirii plantelor care ajută la menţinerea vieţii şi sănătăţii corpului fizic prin creşterea vigorii corporale şi mentale. Herbologia este clasificată în funcţie de aplicările ei: sănătate generală - longevitate, vigoare sexuală şi imunitate. Cele trei categorii sunt numite „rasayana”, „vajikarana” şi „aushadhis”. Acestea sunt complementare între ele. Dincolo de utilizarea plantelor cu scopul augmentării vitalităţii, Rasayana foloseşte metale şi minerale, cel mai important metal fiind mercurul (RASA are şi semnificaţia de mercur). Conform Ayurveda, sănătatea nu este doar o condiţie a lipsei bolii. Într-una dintre cărţile de bază ale medicinii Ayurveda, Susruta Samhita, se spune: „O persoană având echilibru între dosas (factorii care controlează activităţile fiziologice ale corpului), agnis (factorii responsabili pentru digestie şi metabolism), dhatus (elementele ţesuturilor), malas (materia excretată) şi kriya (activităţile fizice şi mentale) şi o persoană care este compusă din fericiri spirituale, mentale şi senzuale, este numită o persoană sănătoasă (svastha).” Astfel, dimensiunea conceptului „sănătate’”, în Ayurveda, este foarte mare. Nu este vorba doar despre condiţia fizică bună, ci şi despre bunăstare senzuală/senzorială, psihologică şi spirituală, considerate sine qua non pentru sănătatea unui individ. Moartea după viaţă este inevitabilă. Totuşi, persoana ar trebui să poată trăi într-un corp fizic care nu-şi pierde nicicum vederea, auzul şi celelate facultăţi senzoriale. Moartea ar trebui să fie naturală şi fără durere (necauzată de boli şi dezechilibre majore). Tocmai acesta este subiectul principal dezbătut teoric şi practic în Ayurveda, terapia rasayana a regenerării şi longevităţii fiind cea mai importantă ramură din acest corp de cunoaştere. Pentru a realiza acest ţel, sunt folosite metale, minerale şi plante iar dezvoltarea modalităţilor de a le purifica (a le face apte de ingerare) şi combina, este o artă. Termenul deha (din deha siddhi - obţinerea sănătăţii perfecte) este în general tradus ca „fizic". Dar în cadrul ayurveda, conceptul deha este mult mai subtil. El desemnează cinci straturi:

- annamaya kosa - corpul fizic care este hrănit cu mâncare şi lichide
- pranamaya kosa - stratul corpului fizic care îl alimentează cu forţă vitală sau prana
- manomaya kosa - stratul corpului fizic responsabil pentru toate activităţile psihice/senzoriale
- vijnanamaya kosa - stratul Sinelui/individului responsabil pentru toate activităţile intelectuale
- anandamaya kosa - stratul Sinelui/individului  responsabil pentru toate activităţile spirituale şi stratul în care individul se bucură de „revelaţie şi bine suprem”.

Rasayana sau terapia regenerării şi vitalizării, are scopul de a asigura hrană pentru toate aceste cinci straturi ale individului şi nu doar pentru corpul fizic. Corpul uman este format dintr-o combinaţie a celor mai importante elemente din materia generată natural în cadrul procesului de condensare a materiei. Pentru a asigura prezenţa constantă a acestor elemente, metalele, mineralele şi plantele sunt purificate şi transformate în prafuri şi cenuşi. Cele mai folosite dintre metale sunt fierul, cuprul, argintul, mercurul şi aurul. În cadrul „pietrelor preţioase”, rubinul, perla, topazul, safirul, quarţurile, diamantul (izotop de carbon) etc. Plantele folosite sunt numeroase şi cărţile ayurvedice sunt foarte detaliate în privinţa denumirilor, proprietăţilor, compoziţiei şi aplicării lor. În cadrul susţinerii şi amplificării de RASA/vitalitate, erau folosite următoarele categorii de compuşi:

- Ratnas (cristale şi pietre preţioase)
- Uparatnas (cristale şi pietre preţioase subsidiare)
- Sudhas (compuşi de calciu)
- Lavanas (săruri)
- Ksaras (compuşi alcalini)
- Jangama dravyas (produse animale)
- Visas şi Upavisas (produse vegetale)

După cum se observă, spectrul elementelor folosite în acest corp de cunoaştere ce se regăseşte într-o măsură mai mică sau mare şi în celelalte tradiţii (herbologia şi alchimia Chinei antice, medicina şi chimia Arabiei antice etc.), este foarte larg şi identificarea celor mai bune metode de prepare a medicamentelor este o artă în care puţini sunt versaţi. Această percepţie detaliată a modului în care funcţionează corpul fizic, prin multiplele straturi, este formată prin comasarea a cel puţin 5000 de ani de experienţă practică.