Rapoarte CIA: un Los Alamos românesc. Americanii ne bănuiau că facem o bombă nucleară la Mândra

Un document declasificat al serviciului american de informaţii dezvăluie activităţi militare sovieto-române intense în Ţara Făgăraşului, legate de posibila producţie a bombei atomice.
Amintim, în 1943, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, guvernul american a ales zona Los Alamos drept sediu al laboratorului secret al Manhattan Project-proiectul care a generat primele bombe atomice din lume.
În acest context, cu aproape 73 de ani în urmă, în 1953, serviciile americane de informaţii urmăreau cu atenţie un şantier misterios din apropierea comunei Mândra, judeţul Braşov. Un raport „confidenţial” al CIA din 25 noiembrie 1953 vorbeşte despre o posibilă „instalaţie atomică” în zonă, unde lucrau împreună sute de soldaţi români şi sovietici, scrie publicaţia Braşov Today, citând documente declasificate ale agenţiei americane.

Cu Rusia
Potrivit documentului, în noiembrie 1951 un martor ocular (un militar român) a observat de pe un deal din apropiere o activitate intensă la est de satul Mândra. Pe un teren relativ plan, dar înconjurat de dealuri, se săpa un şanţ gigantic: lung de 2 kilometri, lat de 20 de metri şi adânc de 1–2 metri, orientat nord-sud. La lucrări participau între 300 şi 400 de soldaţi români şi 500–600 de soldaţi sovietici, care lucrau separat. Zona era plină de utilaje grele de construcţii – buldozere, grederuri şi excavatoare – iar un convoi continuu de camioane militare aducea materiale. Pământul scos era nivelat pe o lăţime de 20 de metri de o parte şi de alta a şanţului.
Întreaga zonă era înconjurată de un cordon puternic de securitate pe o rază de 3–4 kilometri. Santinelele purtau uniforme kaki, dar se remarcau prin petliţele albastre de la guler, specifice Trupelor de Securitate.

Legătura cu bomba atomică
Cel mai surprinzător aspect al raportului este legătura făcută de sursă cu programul nuclear. Martorul a declarat că, potrivit zvonurilor din zonă, lucrările erau legate de „producţia bombei atomice” şi de extracţia de uraniu din Munţii Făgăraşului, aflaţi la doar circa 10 kilometri sud de şantier. Se menţionează că şi acolo se efectuau excavaţii de mare amploare, tot sub conducere militară. Documentul CIA poartă menţiunea clară: „This is unevaluated information” – adică informaţie neverificată independent de agenţie la momentul respectiv.

Context istoric
Raportul apare în plin Război Rece, într-o perioadă în care Uniunea Sovietică testa intens arme nucleare, iar România era sub ocupaţie sovietică de facto. Prezenţa unui număr mare de soldaţi sovietici pe teritoriul românesc era încă obişnuită (aceştia au părăsit oficial ţara abia în 1958). 
Deşi România nu a dezvoltat niciodată arme nucleare, autorităţile comuniste au desfăşurat în anii ’50 ample prospecţiuni geologice pentru uraniu în mai multe masive muntoase, inclusiv în Făgăraş.

Ambiţiile comuniste
Aceste suspiciuni americane din 1953 se înscriu într-un tablou mai amplu al ambiţiilor nucleare ale României comuniste. Două documente CIA din 1955 completează imaginea.
La 19 august 1955, un raport menţionează că profesorul Horia Hulubei, directorul Institutului de Fizică din Bucureşti, primise sarcina de a înfiinţa un laborator de cercetări nucleare. Se negociase cu Moscova furnizarea de reactori experimentali, acceleratoare de particule şi instruirea specialiştilor români în institute sovietice. Documentul precizează explicit planul de a construi două reactori atomici în România: unul lângă Bucureşti şi unul în Transilvania, lângă Oraşul Stalin (Braşov).
La 1 septembrie 1955, un alt raport CIA informa că „un important zăcământ de uraniu a fost descoperit la Poiana Mărului, în regiunea Stalin, lângă Oraşul Stalin (Braşov)”, cu planuri de exploatare la scară largă.

A existat totuşi un plan nuclear pentru Mândra
Deşi documentele CIA din 1953–1955 se refereau la suspiciuni de instalaţii atomice şi extracţie de uraniu, ideea unei centrale nucleare reale în zona Mândra–Făgăraş a reapărut cu forţă în anii ’80, în perioada Ceauşescu. Conform mărturiilor inginerilor implicaţi şi articolelor de presă locală, regimul comunist a avut planuri concrete pentru construirea unei a doua centrale nucleare în România (după Cernavodă), în zona Ţării Făgăraşului. 
Amplasamentul principal discutat era lângă satul Corbi (comuna Mândra / zona Făgăraş–Hoghiz), pe râul Olt. Elemente cheie ale proiectului erau barajul de la Mândra — un baraj hidroenergetic de mari dimensiuni pe râul Olt, cu un lac de acumulare imens (până la Hoghiz), care urma să asigure apa de răcire necesară reactoarelor şi centrala nuclear-electrică prevăzută cu două reactoare (posibil mai multe ulterior), amplasată în apropiere de Corbi, conducte uriaşe (supraterane) proiectate să transporte apa de la baraj la centrală pentru sistemele de răcire de urgenţă. Proiectul era parte dintr-un plan mai amplu de amenajare complexă a râului Olt pe sectorul Făgăraş–Hoghiz.
Lucrările pregătitoare au început parţial în a doua jumătate a anilor ’80. Au fost efectuate studii geotehnice extinse, excavaţii şi modificări majore de teren în zona satului Corbi (comuna Mândra) şi pe cursul râului Olt.
Potrivit inginerului Marius Stanciu, care a fost repartizat în august 1986 la realizarea barajului şi a viitoarei centrale nucleare, „dacă epoca politică se menţinea, cele mai mari investiţii din ţara noastră se desfăşurau pe meleagurile noastre” (conform „Bună Ziua, Făgăraş”).
 Proiectul a fost abandonat definitiv după Revoluţia din 1989, din cauza costurilor enorme, a crizei economice severe şi a schimbării radicale a regimului politic. Valentin Ceauşescu, care lucra la Institutul de Fizică Atomică, a vizitat chiar zona Corbi în 1989 pentru a căuta soluţii tehnice, dar totul s-a oprit brusc.

Numit „OZN”
Mulţi localnici şi angajaţi ai şantierului îşi amintesc de lucrările misterioase şi de investiţiile masive care au stârnit tot felul de zvonuri. Şantierul a fost supranumit local „OZN” (Obiect Zburător Neidentificat) din cauza amplorii neobişnuite a lucrărilor şi a secretului care le înconjura. În 2013 încă se mai discuta de amplasarea unei centrale nucleare acolo (tot conform „Bună Ziua, Făgăraş”).
Astăzi, Hidroelectrica a reluat parţial discuţiile şi studiile privind amenajarea hidroenergetică a zonei Mândra–Hoghiz (barajul şi lacul de acumulare), dar fără componenta nucleară. Recent s-a discutat mai mult de procesele cu Hidroconstrucţia şi de reluarea studiilor de fezabilitate. Cine ştie ce ar fi putut fi?