„Rămâneți pe locurile voastre!”

Când a apărut președintele Băsescu joi seara la televizor, ca să explice cum va fi cu FMI-ul și cu criza, parcă l-am văzut pe Ceaușescu, la balconul CC-ului, adresându-se mulțimii agitate: „Rămâneți pe locurile voastre!”. Adică stați liniștiți, dragii mei bugetari, nimeni nu vă va deranja, nu veți fi dați afară, nu veți fi ostracizați. E drept, vi se va tăia un sfert de leafă, dar nu vă veți pierde locurile de muncă (la stat), cum se întâmplă la privați! Guvernul are grijă de voi, vedeți că nu a înjumătățit cum vroiau ăștia de la FMI și când va trece valul crizei vom privi cu curaj înainte spre viitorul luminos al capitalismului de stat! Este cea mai ticăloasă manipulare din câte se puteau vehicula în acest context. După ce s-a agitat spectrul scumpirilor în lanț prin majorarea TVA și a cotei unice, s-a găsit, chipurile, soluția cu „față umană”: ca să nu lovim în popor, și în nivelul său de trai, mai bine îi sacrificăm pe bugetari! Le reducem lefurile și pe spinarea lor rezolvăm problemele! De ce este o soluție ticăloasă? Pentru că pe spinarea bugetarilor „de jos” este salvată de fapt întreaga nomenclatură pe care guvernul a instalat-o în funcții de conducere cu retribuții grase și responsabilități aproape de zero. Toate aceste căpușe – fie că se numesc secretari de stat, directori generali, adjuncți, șefi de toate felurile – își păstrează privilegiile – veniturile din alte surse decât salariile (diurne, compensații, participări CA și AGA, droaia de colaboratori din aparatul demnitarilor) chiar dacă nu mai încasează pe ștatul de plată un banal 25 la sută. Acela care în cazul celor de jos, de la bază, poate să însemne diferența dintre supraviețuire și colaps. După ce a muncit doi ani să-și aranjeze în toate funcțiile bine recompensate, adăpate de la buget, clientela politică, Guvernul îi salvează în extremis, pe spinarea micilor bugetari și a pensionarilor. Nota de plată a incompetenței și a incoerenței manageriale la vârf este decontată nu de cei vinovați de starea în care a ajuns țara, ci de masa celor care sunt sacrificați de fiecare dată. Printr-o mișcare măiastră, Băsescu l-a salvat pe Boc, și-a salvat miniștrii incompetenți sau hoți, a salvat clientela politică, sacrificând „poporul”! Nu sunt adeptul violențelor de stradă și cred sincer că epoca acestor manifestări extreme s-a încheiat odată cu mitingul incendiar al FNI-iștilor din 2000. Mi-e teamă însă că modelul grecesc va putea să activeze focul care mocnește într-o țară ai cărei politicieni – indiferent cum se numesc - cred că pot să păcălească la infinit un popor de la care se așteaptă să suporte orice …