Rămânem fără pensii peste 5-10 ani? „Pilonul 1 trebuie dus spre lichidare. Pilonul 2 va fi baza”

Vom rămâne în 5-10 ani fără un sistem de pensii sustenabil dacă nu majorăm vârsta de pensionare, aşa cum a atenţionat premierul Bolojan? Economistul Radu Nechita explică cât de sustenabil este sistemul de pensii acum, cât de fezabilă e propunerea prim-ministrului şi cum ne putem pregăti.
Premierul Ilie Bolojan a afirmat că, dacă nu se majorează vârsta de pensionare — inclusiv pentru cei cu pensii speciale —, sistemul public de pensii va deveni nesustenabil într-un termen de cinci-zece ani. Ulterior, Guvernul a precizat că nu există un proiect pentru creşterea vârstei standard de pensionare, ci că discuţiile vizează doar eliminarea excepţiilor de la vârsta standard, în special pentru categoriile cu statut special.
Declaraţia lui Bolojan a stârnit îngrijorări în rândul populaţiei, deoarece unii au interpretat că vor fi afectaţi toţi cei aproape de vârsta de pensionare standard. Sindicatele şi partidele de opoziţie au reacţionat critic, susţinând că o astfel de măsură ar penaliza pe cei care au lucrat mulţi ani şi se pregăteau să iasă la pensie conform regulilor actuale.
Ministrul Apărării, Ionuţ Moşteanu, a susţinut ideea lui Bolojan, spunând că sunt mii de cadre din armată care ar putea ieşi la pensie imediat, ceea ce pune presiune pe sistem.
O parte a populaţiei a văzut în declaraţiile premierului un semnal de incertitudine legislativă, temându-se de schimbări bruşte şi de pierderea drepturilor câştigate. Guvernul a încercat să calmeze spiritele, precizând că nu este vizată creşterea vârstei standard de pensionare pentru toţi, ci ajustarea pensiilor speciale şi a excepţiilor.
Unii analişti susţin că există un trend european spre creşterea vârstei de pensionare datorită îmbătrânirii populaţiei şi scăderii natalităţii, ceea ce ar face măsura justificată din perspectiva sustenabilităţii financiare.
„Adevărul” a discutat cu economistul Radu Nechita, profesor la Universitatea Babeş-Bolyai, despre cât de sustenabil este sistemul de pensii acum, despre propunerea lui Bolojan şi despre soluţiile pentru a nu risca să rămânem fără pensii.

COLAPSUL SISEMULUI DE PENSII E INEVITABIL
- Cum vi se pare ideea enunţată de premierul Bolojan cu privire la necesitatea creşterii vârstei de pensionare, în contextul în care sistemul de pensii va fi în curând depăşit?
- În urmă cu mai mulţi ani, pe site-ul Casei Naţionale de Pensii se spunea, şi citez aproximativ: „Având în vedere evoluţiile demografice, sistemele de pensii din lumea întreagă se vor confrunta cu deficite sau probleme de finanţare care vor necesita creşterea duratei vârstei de pensionare, reducerea pensiilor, creşterea contribuţiilor sau o combinaţie a acestor trei”. Era anunţat foarte clar în urmă cu mai mulţi ani: ne ducem în zid, pregătiţi-vă de impact. Era foarte, foarte clar. Eu, când făceam prezentări cu privire la acest subiect, mereu preluam citatul de pe site-ul respectiv, dar acum l-au scos.

- Deci o asemenea evoluţie e inevitabilă?
- Da. E inevitabilă. Era evitabilă dacă se făcea reforma. Costul adaptării este cu atât mai mare cu cât amânăm reforma. Iar reforma se amână. Cel puţin de două decenii eu şi alţii vorbim despre asta. De două decenii este cumva problema pe tapet. Am articole scrise şi notiţele mele de curs, pe care le-am transformat într-o carte pentru studenţi; eu vorbeam deja despre aceste lucruri în 1996.
Eu auzisem despre aceste probleme de pe vremea când eram student în Franţa, în perioada 1995-2002. Ceea ce spune domnul Bolojan, că va creşte vârsta de pensionare, este o cârpeală pentru sistemul de pensii, dar aceste măsuri trebuie luate oricum, pentru că vârsta de pensionare la noi este mai mică decât în alte părţi.

- Premierul a spus că vorbim despre un orizont de timp de cinci-zece ani în care nu va mai fi sustenabil sistemul de pensii. Ce părere aveţi?
- Este un orizont foarte optimist. Din moment ce deja, în 2024, contribuţiile colectate sunt cu 10% mai mici decât plăţile făcute.

SISTEMUL NU MAI E SUSTENABIL ACUM
- Şi atunci, soluţiile care sunt?
- Soluţiile sunt, în primul rând, să recunoaştem cât de gravă este situaţia. Să terminăm cu poveşti că peste 10 ani nu o să fie sustenabil. Sistemul nu mai e sustenabil acum. De fapt, el nu mai e sustenabil de 10 sau de 20 de ani. În momentul în care vezi că sistemul, aşa cum merge, merge în zid, nu poţi să spui că e sustenabil. Nu poţi să spui că e sustenabilă o clădire care e fisurată şi pârâie în structura de rezistenţă, în condiţiile în care, în mod evident, se va prăbuşi.
Ştim că se va prăbuşi. Sistemul nu este sustenabil prin construcţia lui. Este viciat din start, bazat pe un principiu care părea să aibă o anumită noimă în secolul XIX, când l-a creat Bismarck: pe o anumită structură a piramidei demografice, pe o anumită speranţă de viaţă, pe o anumită vârstă de intrare pe piaţa muncii. Atunci oamenii începeau să lucreze la 16 ani, nu la 26 de ani, după trei facultăţi începute şi două masterate neterminate. Deci nu merge, nu are cum, pentru că este un sistem care a transformat o problemă personală („bani albi pentru zile negre”) într-o problemă colectivizată de stat.
Ştim că vom fi bătrâni, dacă nu murim mai repede, şi atunci, în timpul vieţii active, trebuie să strângem bani albi pentru zile negre. Nici măcar nu este un risc, este o certitudine pentru cei mai mulţi dintre noi. Din păcate, politicienii de peste un secol au reuşit să inducă în societate ideea că pensia este problema statului, nu a fiecăruia dintre noi. S-a colectivizat o problemă personală. Ori, în momentul în care colectivizezi o problemă personală şi pui la ceaunul comun ceva ce ar trebui să fie în „sandwich-ul” individual, apar probleme multiple. Nimeni nu are chef să pună în ceaunul comun, toată lumea vrea să-şi tragă mai mult din ceaun.
Unii îşi iau cu polonicul de pe fundul ceaunului, cu cărniţă şi fasole, pe când ceilalţi primesc jumătate de polonic de zeamă transparentă. Cei mai mulţi dintre oameni nu îşi recuperează nici măcar contribuţiile plătite de-a lungul timpului. Toată lumea contribuie pe minus. De ce? Pentru că alţii care n-au contribuit sunt pe plus. Este un mecanism care ascunde cine cu cât contribuie, tocmai pentru a putea exista categorii de persoane care beneficiază fără să fi contribuit vreodată.

„PILONUL 2 VA FI BAZA”
- Soluţia propusă de premierul Bolojan, de mărire a vârstei de pensionare, poate salva sistemul de pensii?
- Amânăm inevitabilul. Este o rostogolire a problemei, o amânare a unei scadenţe inevitabile şi rămânem în continuare în aceeaşi casă care stă să se prăbuşească, în loc să mergem într-o altă casă.

- Adică pilonul 2, pilonul 3?
- Pilonul 2 va fi baza. Povestea cu pilonul 3, în care fiecare să contribuie cât vrea, este iluzorie după ce populaţia a fost anesteziată şi deresponsabilizată programatic şi sistematic. Toată lumea are convingerea, ca şi Conul Leonida din piesa lui Caragiale „Conu Leonida faţă cu reacţiunea”, că „trebuie să dea statul pensie, că doar de aia e stat, să dea pensii”. Şi cam acesta este nivelul de educaţie.

- Şi cu pilonul 1 ce trebuie să se întâmple?
- Pilonul 1 trebuie dus spre lichidare. Primul lucru este să vedem care sunt promisiunile făcute de acest stat iresponsabil şi foarte generos cu banii altora, astfel încât cei care au contribuit să nu fie complet nedreptăţiţi. Apoi, să vedem ce pensii au aceştia de primit, după care se îngheaţă irevocabil, constituţional, cuantumul pensiei: „Domnule, atât este pensia, punct.” Aceasta ar împiedica politicienii să mai recalculeze şi să răscalculeze, folosind pensionarii ca masă de manevră şi bugetul statului ca buget de campanie pentru cumpărat voturi.
După aceea, cei care intră noi în sistem contribuie doar la pilonul 2, iar celor care au contribuit până acum li se recunosc acele contribuţii. O reformă de acest tip a fost făcută în Chile la un moment dat. Problema de care trebuie să ţinem cont este finanţarea pensiilor celor care sunt acum la pensie. Oponenţii acestei tranziţii spun că ar exploda datoria publică. Nu explodează datoria publică, ci devine doar explicită. Această datorie există deja, pentru că promisiunile făcute de statul român există.
Datoria publică implicită aferentă sistemului de pensii este la un nivel de aproximativ 200% din PIB — estimările variază între 200% şi 250%. Nu putem avea o cifră fixă, ci doar o marjă de estimări în anumite ipoteze

CUM NE PREGĂTIM DE COLAPSUL SISTEMULUI DE PENSII
- Ne daţi şi un sfat practic pentru cei care sunt acum în câmpul muncii şi s-ar putea să ajungă la pensie în momentul în care sistemul va ceda?
- Eu nu dau sfaturi, dar pot să spun ce fac eu. Am economisit şi am investit încă de când eram student. Am un portofoliu de acţiuni nu foarte mare, cumpărate de când eram student, în Banca Transilvania, şi le-am păstrat. Orice venituri surpriză pe care le-am avut, le-am folosit pentru investiţii.
Când am fost în Franţa şi am lucrat, am stat într-un cămin de 9,8 metri pătraţi, cu baia pe hol şi bucătăria pe hol, şi toţi banii pe care-i câştigam îi puneam deoparte. După ani de zile am reuşit să-mi cumpăr un apartament cu 35.000 de euro, care acum valorează probabil de şapte ori mai mult.
Din venitul meu am cu prelevare automată investiţii în fonduri care reproduc indici bursieri, cel de la Bucureşti şi cel de la Viena. Oamenii trebuie să pună mâna pe cărţile de economie, iar întreprinzătorii care se enervează că statul îi supraimpozitează să investească şi în educaţie economică, nu doar în cluburi de fotbal sau în partide politice.