Radu Vasile – redivivus?

Lunga agonie a țărănismului politic va fi marcată, în toamnă, de un congres extraordinar pus la cale de “aripa Pavelescu”, al cărui principal eveniment va fi constituit de candidatura unică a lui Radu Vasile. Aceasta a parcurs, în ultima perioadă, un traseu marcat de probleme de sănătate ce au necesitat complicate intervenții chirurgicale întreprinse în străinătate, rezolvate în mare – de unde și revenirea apetitului politic. Radu Vasile reapare după o lungă absență, tinzând la preluarea controlului unui partid care l-a rejectat în 1999, odată cu “lovitura de stat” a lui Constantinescu, cel care i-a obținut demisia în schimbul unor promisiuni neonorate. Țărănist încă de la (re)începuturile partidului, simpaticul profesor universitar de istoria economiei a făcut figură aparte într-o formațiune dominată de venerabilii căliți în pușcăriile comuniste, încremeniți în proiectul răzbunărilor mărunte și al orgoliilor nesatisfăcute. În noiembrie ’96, odată cu victoria CDR-ului, se pregătea să preia funcția de premier, pe care i-a suflat-o, însă, de sub nas, Constantinescu, cucerit la vremea respectivă de farmecul lui Ciorbea. Și-a atins obiectivul abia când partidul, excedat de nehotărârile fostului lider sindical, l-a trimis pe acesta la munca de jos, performanță obținută cu sprijinul direct și total al celui mai zurbagiu PD-ist. Același care avea să devină mâna dreaptă a noului premier, visător și plezirist. Pentru că politicianul Băsescu a fost creația lui Vasile, cel care i-a încredințat o serie de atribuții-cheie ale cabinetului său. Și cum nici o faptă bună nu rămâne nepedepsită – vorba doamnei Udrea – căzut în dizgrație, Vasile n-a găsit nici o înțelegere atunci când fostul său colaborator a ajuns pe caii mari ai Alianței D.A. Inclus, pe ultimii metri, pe listele parlamentare ale PD, îndeplinindu-și ultimul mandat de senator, Radu Vasile s-a întors, după 2004 la uneltele sale universitare și literare. Ce înseamnă această revenire? O tresărire de orgoliu? Sau o decizie pragmatică, de reinserare în algoritmul politic al momentului, chiar dacă pe o mârțoagă deșelată de prea mulți călăreți fără vocație și pricepere?