Puzderie de „ONG-uri” neacreditate la Braşov

Deşi în judeţul nostru există circa 100 de ONG-uri care oferă servicii sociale, mai puţin de jumătate dintre acestea sunt acreditate. Numărul celor care au licenţă în acest moment este şi mai mic, deoarece multe dintre acestea abia au făcut primii paşi pentru obţinerea licenţei. Direcţia de Servicii Sociale avertizează ONG-urile că nu le va putea acorda subvenţii în cazul în care nu sunt acreditate şi nu deţin licenţă.
Ministerul Muncii oferă acreditarea pe entităţi – deoarece pot fi acreditate atât persoane juridice, cât şi persoane fizice – iar licenţa se dă pentru servicii. Astfel, cele 44 de servicii licenţiate în judeţul Braşov ţin de doar 21 de entităţi. Direcţia de Servicii Sociale are nu mai puţin de 8 servicii licenţiate, Hospice Casa Speranţei are 3 activităţi cu licenţă şi alte câteva organizaţii au câte două, astfel că numărul entităţilor este mult mai mic decât cel al serviciilor licenţiate. Cele care nu au acreditare ca furnizor de servicii sociale şi cel puţin o licenţă pentru serviciile pe care le oferă funcţionează, de fapt, în afara legii şi nici măcar nu se pune problema să poată primi subvenţii de la Direcţia de Servicii Sociale. „ONG-urile care îşi depun cereri pentru acordarea subvenţiei pe 2017 trebuie, în primul rând, să deţină o acreditare ca furnizor de servicii sociale şi să deţină cel puţin o licenţă provizorie pentru tipul de serviciu pentru care solicită această subvenţie. În Hotărârea de Consiliu Local pe care noi am supus-o dezbaterii publice s-au stabilit nişte linii prioritare care acoperă acele servicii sociale pe care noi, ca şi furnizor de servicii sociale public, nu le putem acoperi, fie datorită resursei umane de care noi nu dispunem şi nu este specializată pe acest tip de serviciu, fie din restricţia impusă de alte prevederi legale de unde rezultă că SPAS-ul, respectiv DSS-ul, poate să acorde doar anumite servicii sociale”, a explicat Mariana Topoliceanu (foto), şefa Direcţiei de Servicii Sociale din cadrul Primăriei Braşov. Topoliceanu avertizează asupra faptului că există standarde minime de calitate în furnizarea de servicii sociale, iar acestea sunt respectate numai de către organizaţiile care deţin o acreditare şi cel puţin o licenţă.