Puterea magistraţilor - jucători

Tăriceanu are dreptate: după aderarea la UE, România nu mai este capabilă să-şi stabilească nişte priorităţi.
Evident, “partizanii” (curat partizani) lui Băsescu îl vor contrazice: Traian B. a venit la preşedinţie cu proiectul stârpirii corupţiei. Iar Viorel Victor P. cu stârpirea clicii băsiste. Ce au reuşit ambii? Nimic!
Traian Băsescu n-a făcut altceva decât să înlocuiască o categorie de corupţi, cu alta. Una şi de incompetenţi. Amintiţi-vă doar ce miniştri a propus el în guvernul Tăriceanu şi câte parale făceau aceştia. S-a despărţit de PDL cam pe acelaşi motiv, dar mai ales pentru că nu i s-a respectat dorinţa de a face din Elena Udrea urmaşa sa. O Elenă “curată ca lacrima” – pe care doar slăbiciunile comisiei parlamentare care a anchetat parangheliile ei şi tupeul propriu au făcut să nu împărtăşească soarta Monicăi Ridzi. Şi care, pornită pe cărarea prezidenţială, se tot împiedică de “amănuntele” politicii sale de repartizări de fonduri pentru proiecte inutile sau cu dedicaţie.
Ponta nu e nici el mai breaz. Lupta sa cu băsismul s-a redus, practic, la ciorovăiala cotidiană dintre cei doi. În spatele ei, “cupola” pesedistă şi grupurile de interese şi-au văzut liniştite de treabă, aplicând cam aceleaşi metode folosite de cei dinaintea lor.
Rămâne în discuţie ofensiva Justiţiei. Băsescu o pune pe seama lui. Pe seama preţuirii acordate de către el personal, instituţiilor “verticale” care l-au salvat de la suspendare. Faptul că în puşcărie intră, rând pe rând, şi peşti mari şi mijlocii e un semnal bun, mai ales pentru export. Îngrijorător este modul în care lucrează această Justiţie care pare să fi luat pe cont propriu lucrurile, transformându-se într-un arbitru omnipotent. Care nu mai ţine cont de “amănunte” procedurale, când e vorba să-i înfunde pe corupţii desemnaţi. A dovedit acest lucru şi în cazul lui Năstase şi în acela al lui Voiculescu. Nu vreau să spun că cei doi ar fi fost curaţi ca lacrima. Vreau doar să spun că modul în care au fost trataţi şi condamnaţi este în mod evident abuziv şi că acest lucru nu s-ar fi întâmplat într-o societate cu o justiţie ataşată principiilor legalităţii şi democraţiei. Şi cu parchete apte şi de altceva decât de tras cu urechea.
Proiectul actual al României îmi apare a fi – involuntar - acela al înlocuirii puterii politice cu aceea a magistraţilor-jucători.