Putem trimite campioana mondială acasă!

La tragerea la sorți a turneului final al Campionatului European, ediția a 13-a, sorții au fost nemiloși cu echipa României. Bucuria revenirii în elita continentală după opt ani de absență a fost umbrită de adversarii cu care se va confrunta. A început cu vicecampioana mondială, Franța (cu care a terminat la un scor alb), continuă astăzi cu prima echipă a lumii, Italia, o formație „Squadro Azzura”, rănită de greaua înfrângere suferită în fața Olandei, și va încheia întrecerea în grupă cu Portocala mecanică, nimeni alta decât echipa care-și dorește revanșa după ce în preliminarii a luat României un singur punct din cele șase puse la bătaie. Ne-am făcut multe iluzii înainte de turneul final, iar speranțele continuă încă să existe. Egalul cu „Les Bleus” nu a fost convingător. Vorba lui Sorinaccio, „ne-am băgat autobaza în poartă”, netrăgând nici un șut pe poartă. Ne-a fost teamă de Ribery et Co. și asta s-a văzut. Speranța noastră numărul 1, Adrian Mutu a primit sarcini defensive (!!!). Dar cum scopul scuză mijloacele, nu a fost rău că am început cucerind un punct. Astăzi ne confruntăm cu o echipă rănită, o echipă care caută prin orice mijloace victoria, pentru că orice alt rezultat poate să o scoată de la Euro. Cu siguranță astăzi Victor Pițurcă va aborda altfel partida. A urmărit carențele italienilor, iar doi dintre jucătorii de bază, Chivu și Mutu, își cunosc adversarul. În palmaresul direct, italienii au un avantaj net, opt victorii mai mult. O singură dată tricolorii au câștigat un meci oficial, pentru că cel de-al doilea succes s-a produs într-un amical. 69 de ani de la prima confruntare Prima întâlnire directă româno-italiană a avut loc în urmă cu 69 de ani. Pe stadionul ANEF (astăzi demolat), în fața a 40.000 de spectatori, campioana mondială în exercițiu, Italia, a învins formația noastră cu 1-0 prin golul înscris de Calaussi (min. 32). Peste doi ani, pe 14 aprilie 1940, pe stadionul Nazzionale din Roma, s-a disputat revanșa. Românii au dat o replică viguroasă și cu un portar în zi de excepție, Mircea David, au condus timp de 13 minute (Baratki min. 47), dar au cedat după golurile lui Biovatti (60) și Piola (69). Evoluția lui Mircea David i-a adus supranumele de „Il Dio”, nume cu care mai este cunoscut. După 26 de ani s-a disputat primul meci oficial, în preliminariile Campionatului European din 1968. Pe 26 noiembrie 1966 pe San Paolo din Napoli, azzurii au câștigat cu 3-1, primul gol fiind înscris de Gicu Dobrin în min. 7. Numai că Mazzola, de două ori, și Depaoli au întors soarta partidei. La retur, pe „23 august” (și acesta demolat), elevii lui Angelo Niculescu s-au recunoscut din nou învinși, de data aceasta în min. 81, prin golul lui Bertini. În acel meci a evoluat și stegarul Lulu Nfătănăilă, o valoare a momentului, trecut în neființă. Cu grupa preliminară câștigată, Italia va triumfa și în turneul final, pe care-l va câștiga. Urmează trei meciuri amicale, din care două în Italia, din 1972 și până în 1980, în care românii au scos doar o remiză la București (3-3). Pentru a doua oară, România și Italia s-au confruntat în preliminariile Campionatului European pentru ediția fran-ceză din 1984. În primul meci, de la Napoli, din 4 decembrie 1982, când Italia deținea titlul mondial după turneul spaniol, elevii lui Mircea Lucescu au scăpat basma curată cu un scor alb (0-0). Printre alții, în echipa de atunci figurau Mircea Red-nic, Ladislau Bölöni, Ion Andone, Silviu Lung și alții. În meciul retur de pe stadionul „23 august”, Bölöni înscrie în minutul 24 golul victorios, care lăsa campioana mondială acasă. Era meciul cu numărul 13 al lui Mircea Lucescu pe banca tehnică a tricolorilor. Era prima calificare a tricolorilor la un turneu final în care au cucerit un singur punct (1-1 cu Spania). Au trecut alți șase ani fără nici o confruntare și pe 29 martie 1989, are loc la Sibiu cea de-a doua victorie românească, prin golul înscris de Ionuț Sabău în min. 48. Era formația în care figurau Hagi, Lăcătuș, Lupescu, Dan Petrescu, Rednic, dar și Sorin Cigan de la FCM Brașov. Începutul noului mileniu le aduce din nou față în față. Pe 24 iunie 2000, la turneul final din Benelux, România se califică pentru prima dată în sferturile de finală, după ce trimite acasă Anglia și Germania. În sferturi se confruntă cu formația din cizmă, de care este învinsă cu 0-2 (0-2), prin golurile înscrise de Francesco Totti (33) și Inzaghi (43). În același an, peste numai patru luni, pe 7 octombrie 2000, pe San Siro din Milano în preliminariile Campionatului Mondial, Italia câștiga cu un scor de forfait. Returul a avut loc în martie următor la București pe „Steaua”, unde din nou azzurii au învins, de data aceasta cu 2-0, ambele goluri fiind înscrise de Inzaghi. Era declinul unei echipe care făcuse vogă în fotbalul continental. Ultima confruntare româno-italiană a avut loc pe 16 noiembrie 2003 la Ancona, în care gazdele s-au impus din nou, cu 1-0, prin golul lui Di Vaio, din min. 59. Astăzi este pentru a treia oară când tricolorii înfruntă formația italiană aflată în postura de campioană mon-dială în exercițiu. Ar putea elevii lui Victor Pițurcă să reediteze performanța echipei pregătite de Ștefan Kovcs din ‘80? Meciul nr. 588 din palmaresul românesc 587 264 145 178 995-768 673 din care pe teren neutru 58 21 15 22 84-82 57 Al 11-lea meci pentru România în turneele finale ale europenelor are o conotație specială. Italia se prezintă după dezastrul meciului cu Olanda, dar cu atuul unei campioane mondiale. Rezultatul primului meci poate fi o sabie cu două tăișuri, ori se prezintă cu o formulă de echipă refăcută și cu o altă mentalitate de abordare a meciului, ori moralul zdruncinat i-ar face să nu-și mai pată reveni. Românii au început bine, au un moral ridicat, cunosc fotbalul italian, putând să dea lovitura. Dacă cu „Cocoșul galic” nu au avut curajul să atace, nu mai au ce pierde și Mutu, Marius Nicolae sau Dică vor trebui să găsească culoarele de pătrundere pentru cele trei puncte puse în joc. Dacă în ‘80 s-a putut, de ce nu s-ar putea și azi? Roberto Donadoni își joacă scaunul de selecționer și va căuta să reașeze echipa. Ar putea intra în formula de start cu Del Piero, Ambrosini și Grosso. Victor Pițurcă ar fi vrut să înceapă cu Marica, dar cum s-a accidentat l-ar putea folosi pe Marius Niculae. Formații probabile Italia: G. Buffon – Zambrotta, Barzagli, Panucci, Grosso – Gattuso, De Rossi, Pirlo, Cassano – Luca Toni, Del Piero. Antrenor: Roberto Donadoni. România: B. Lobonț – C. Contra, G. Tamaș, D. Goian, R. Raț – F Petre, C. Codrea, N. Dică, Cr. Chivu – Marius Nicolae, Adrian Mutu. Antrenor: Victor Pițurcă. UEFA a decis, joi, brigada de arbitri care va oficia la partida dintre Italia și România, de vineri, 13 iunie, astfel că la centru va fi Tom Henning Ovrebo, iar asistenții acestuia vor fi compatrioții săi Geir Age și Jan Petter, în timp ce croatul Ivan Bebek va fi arbitru de rezervă.