Prototipul Braşov: Casa de 3.000 de euro

Braşoveanul Adrian Trăsnea a pus bazele Eco Dome, un concept de case din polistiren pe structură metalică, care au termen de producţie de două săptămâni. Antreprenorul vrea ca în câţiva ani să aibă reprezentanţe în toată Europa prin intermediul cărora să vândă kituri pentru construcţia unei astfel de case, care au o valoare de puţin peste 3.000 de euro. A testat proiectul, a construit deja prima casă şi a investit 1,5 milioane de lei într-o unitate care produce aceste kituri. 

Cum a început totul?
„În urmă cu vreo 10 ani am aflat de posibilitatea construirii unei case doar din panouri din polistiren. Mi s-a părut genială ideea! Dacă ar fi fost adevărat, o astfel de casă s-ar fi putut construi în fabrică cu o productivitate fantastică - câteva pe zi - s-ar instala la faţa locului într-o singură zi, ar costa până la a zecea parte din preţul unei case clasice şi ar avea un cost cu încălzirea neglijabil”, povesteşte Adrian Trăsnea, care imediat a început să-şi pună întrebări despre acest proiect. La acea vreme avea o fabrică în care producea polistiren şi, deşi ştia totul despre acest material, a fost sceptic la început, mai ales că nu putea fi sigur despre gradul de siguranţă al unei astfel de case.
„Am început să mă informez, să fac proiecte, să fac calcule şi, mai ales, muuulte teste. Am tot schimbat densitatea, grosimea, furnizorii materialului, forma, mărimea, deschiderea, proporţiile, suprafaţa construcţiei. De câte ori făceam o probă nouă şi mă urcam pe o astfel de construcţie, mă gândeam puţin, păstrând proporţiile evident, la invenţiile care şi-au omorât inventatorii”.
 A aflat pe parcurs că o casă doar din polistiren se poate autosusţine. Însă apoi a apărut problema finisării, pentru că o astfel de lucrare poate fi făcută dacă cineva se urcă pe acoperiş, iar mai apoi apare în discuţie problema legalităţii unei astfel de construcţii. Însă, treptat a găsit o rezolvare pentru toate întrebările şi a reuşit să facă deja prima casă, amplasată în Braşov. Ba mai mult, pentru a se asigura de rezistenţă a aşezat cu ajutorul unei macarale o maşină pe casa construită.
Odată ce şi acest posibil impediment a fost rezolvat, a început să comercializeze produsele. Preţul unei astfel de construcţii începe de la 2.950 euro - kitul pentru casa „la roşu” de 26,6 mp. În 1-2 zile casa este montată, iar apoi este gata „la alb” în 2 săptămâni. El adaugă că pentru o asemenea casă costul de încălzire se plasează la mai puţin de 100 lei pe lună iarna (pentru domul simplu, 26,6 mp).
„Pentru a avea o productivitate sporită şi un preţ competitiv, astfel de kituri pentru case trebuie realizate prin metoda injecţiei în matriţe. Însă fiind piese de dimensiuni foarte mari (1,2 x 1,2 m), maşinile de injecţie şi matriţele sunt imense. Au fost livrate în două containere - fiecare cât un vagon de tren. Automat, şi preţul acestora este pe măsură”. A încercat să găsească şi un partener pentru această investiţie, dar pentru că nu a găsit a continuat investiţia de unul singur şi, în sfârşit, a dat drumul la producţie. Toate componentele pentru kituri sunt realizate în fabrica de lângă Braşov. Inclusiv mortarul armat care este unul din componentele cheie, fiind cel care da practic rezistenţă structurală a acestui tip de construcţie. „Realizăm în atelierul propriu inclusiv componentele metalice necesare pentru instalare”. Investiţiile s-au ridicat la 1.500.000 lei. Sumele investite, adaugă Adrian Trăsnea, provin din trei surse: resurse proprii, finanţare prin PNDR  şi credit bancar. Pe lângă investiile în procesul de producţie prin injecţie, el deţine şi un atelier de confecţii metalice şi o secţie de producţie a mortarului folosit la structura casei. Deşi prezentul nu este cel mai propice pentru dezvoltarea de noi proiecte, antreprenorul speră să-şi recupereze investiţia în trei ani.

Cum se produc casele? 
Polistirenul este vedeta, povesteşte Adrian Trăsnea. Materia primă este asemănătoare cu sarea. Introdusă într-un expandor, la anumite condiţii de temperatură şi umiditate, îşi măreşte volumul foarte mult, ajungând la dimensiunea biluţelor de polistiren pe care le ştim cu toţii (câţiva mm diametru), explică antreprenorul. După măturare, bobiţele sunt introduse în maşina de injecţie, unde sunt supuse unor noi condiţii de căldură, umiditate, presiune. Având tendinţa de a se expanda din nou, dar nemaiavând volum la dispoziţie, se lipesc între ele şi formează o singură piesă, de forma matriţei, continuă antreprenorul. Materia primă este importată, din păcate nu se produce în România, explică el.
Pe de altă parte, construcţiile Eco Dome sunt modulare. Modelul de bază este cel în formă de dom cu un diametru de 5,5 metri şi o suprafaţă de 26,6 metri pătraţi. Pentru cine doreşte o suprafaţă mai mare, se pot îndepărta extremităţile şi apoi se pot adăuga între ele oricâte segmente tip arc de cerc, explică Adrian Trăsnea. El adaugă că, în acest fel, lungimea mai este limitată doar de necesităţile fiecărui client.
„Dacă cineva doreşte o formă care să nu fie «tip vagon», se pot îmbină câte două segmente la unghi de 90 grade şi rezultă astfel o formă de L. sau U, H, cruce. Sau se poate face o unitate centrală tip dom care să fie conectată cu alte domuri, ca nişte sateliţi”, a punctat el. 
Drept clienţi potenţiali, Adrian Trăsnea a identificat antreprenori care vor să facă o investiţie în domeniul turistic, pe cei care vor să locuiască într-o astfel de casă sau diverse ONG care se ocupă cu ajutorarea celor nevoiaşi.

Ce urmează? 
„Vreau ca în câţiva ani să am reprezentanţe în toată Europa. Nu vreau să mă limitez doar la România. Piaţa europeană este de câteva zeci de ori mai mare. Şi cum suntem singură firma din Europa care produce acest tip de case, de ce să n-o facem?! O astfel de casă trebuie să poată fi văzută înainte de a fi cumpărată. De aceea trebuie să ne ducem cu show-roomurile noastre cât mai aproape de clientul potenţial”. Însă, îşi doreşte alături de el, în acţionariatul firmei, pe cineva care are o experienţă şi resurse pentru extindere peste hotare. „Nu le ştiu pe toate şi nu le pot face pe toate de unul singur. Dacă sunt mulţi care pot spune: «eu lucrez la o multinaţională», eu aş vrea să pot spune că «am o multinaţională care a plecat din România!»”, conchide Adrian Trăsnea.