Prostia și diversiunea

Tot tărăboiul din aceste zile care oferă pedeliștilor prilejul ca, în loc să aștepte cu coada între picioare derularea evenimentelor, să iasă în stradă și să strige ca din gură de șarpe că democrația e în pericol, are două cauze: prostia – ca să nu-i spun altfel - internă și diversiunea externă. Prostia: dacă USL ar fi procedat cu discreția și cu eficiența cu care a pus la punct transferul democratic de putere din Parlament și în alte situații, n-ar fi fost nevoit să facă față avalanșei de acuze și amenințări izvorâte nu doar din necunoașterea situației, dar și din abordarea lor parșivă. Destituirea Avocatului Poporului a fost o mișcare pripită și glandulară, un fel de răzbunare prostească pentru prostia pe care a făcut-o Iancu încălcându-și atribuțiile. Nu era o urgență. Așa, ea a preluat, la pachet, resentimentele generate în tabăra adversă de demiterile președinților celor două camere. A doua prostie, capitală, a fost vehicularea de avertismente la adresa Curții Constituționale, în legătură cu posibilitatea revocării unora dintre membrii săi, din motive destul de justificate. De ce era nevoie de o asemenea mișcare? Cred că pe cineva l-a luat gura pe dinainte și n-a mai avut cum s-o dea la întors. Pentru că era evident că o astfel de măsură nu se putea lua peste noapte și că ar fi trebuit pregătită cu atenție (nu știu dacă cineva mai crede că la Curte e locul dlui Zegrean – om care n-a judecat în viața lui un proces până să ajungă acolo, datorită carnetului de partid). Ei bine, asta a fost greșeala capitală, pentru că dintr-o dată protestele împotriva despovărării pedeliștilor de atribuțiile publice pe care nu le mai puteau exersa, datorită jocului democratic al majorității, s-au calat pe ideea atacului la independența justiției. Nici pe Blaga, nici pe Anastase, dar mai ales pe Băsescu nu-i mai durea pierderea funcțiilor, ci soarta țărișoarei lor în care vocea justiției era sugrumată de către călăii ajunși la putere. Dealtfel, președintele își construiește apărarea față de procedura de demitere exclusiv pe acest aspect. Culmea, el care a tăvălit justiția prin toate noroaiele acuzelor, în special draga de Curte Constituțională, până când a reușit să-și numească acolo oamenii de încredere. Diversiunea externă: tot tărăboiul pe care-l fac reprezentanții guvernelor de dreapta din Uniunea Europeană și unii demnitari comunitari de aceeași extracție a pornit de la o manevră pe cât de primitivă, pe atât de eficientă: corespondenta portocalie a RRA s-a dus glonț la cabinetul unui comisar european cu o întrebare directă: ce părere aveți despre faptul că în România noua putere vrea să-i aresteze pe membrii Curții Constituționale? Cum o grozăvie mai mare ca asta nu se putea imagina, răspunsurile au fost pe măsură fără să mai aștepte vreo confirmare. Știrea era dată de un reprezentant autorizat al unei instituții a statului! Ștafeta a fost prealuată de aparatul de propagandă al PDL-ului, în frunte cu Monica Macovei, iar cei care au continuat acțiunea au făcut-o mai nuanțat, atacând autoritarismul – chiar dacă democratic – al noii puteri de la București. Culmea este că singurul loc unde diversiunea n-a rezonat este Moscova, prea puțin preocupată de România și cu mult mai puțin de soarta lui Băsescu.