Propunerile Braşovului pentru titlul de Capitală Europeană a Culturii

Braşovenii pot vota unul dintre cele şase concepte de candidatură propuse de către reprezentanţii instituţiilor de cultură din municipiu în vederea obţinerii titlului de Capitală Europeană a Culturii în 2021, de pe site-ul oficial brasov2021.brasovcity.ro. Sondajul poate fi completat şi redistribuit şi pe reţelele de socializare, astfel ca susţinerea să fie cât mai mare. Braşovul şi-a lansat candidatura oficială pentru acest titlu, în data de 9 iunie, când au fost prezentate şi aceste propuneri de concept pentru finalizarea dosarului de candidatură, care trebuie depus cel târziu în data de 10 octombrie. Alături de Braşov, în cursă mai sunt interesate să intre oraşele Timişoara, Iaşi, Cluj-Napoca, Craiova, Arad, Oradea, Alba Iulia, Sfântu-Gheorghe şi Bucureşti.
Braşovul mizează pe câteva evenimente de tradiţie cum ar fi parade junilor, turnirul cetăţilor (festivalurile medievale care includ şi Branul şi Râşnovul), dar şi festivalul Et November şi Festivalul de Dramaturgie Contemporană, două evenimente culturale de amploare. Agenda culturală a Braşovului e însă una mult mai amplă, având în vedere că în ultima perioadă, aproape fără excepţie, toate instituţiile de cultură şi educaţie s-au alăturat Primăriei în acest demers, de a recunoaşte Braşovul drept Capitală Culturală a Europei în 2021. Primarul Braşovului, George Scripcaru, a subliniat faptul că Braşovul este un oraş activ din punct de vedere industrial, comercial şi turistic, iar pentru a avea o şansă reală la acest titlu trebuie să devină şi activ din punct de vedere cultural. În proiectul Braşov Capitală Europeană a Culturii, pe lângă municipiul Braşov, au fost incluse şi celelalte localităţi din zona metropolitană.

Multiculturalismul „oraşului celor 10 nume”
Conceptul ne propune să ne închipuim un cerc în care apare scris numele Braşov, iar din el pornesc, spre toate punctele cardinale, nouă linii

„Numele românesc şi actual al oraşului, atestat din evul mediu, trimite la o comunitate românească harnică, nici pe departe fără chef de muncă şi fără curaj, şi care, prin negustorii ei dădea, încă din secolul XV, cel mai bogat contribuabil al urbei”, este propunerea de concept a directorului Bibliotecii Judeţene, dr. Daniel Nazare. Din cercul mai sus menţionat porneşte spre nord-est o altă linie pe care putem nota numele Brassó, ce trimite tot la o comunitate veche a oraşului (a doua ca mărime în prezent), ce a crescut spectaculos prin afluirea dinspre arealul secuiesc la final de secol XIX, odată cu prima industrializare.
A doua linie poate şoca, consideră dr. Nazare, fiindcă merge spre est şi are numele Stalin, unul ce trimite la perioada dintre 1950-1960, când oraşul s-a numit aşa, când s-a produs a doua industrializare.
Următoarea linie, tot în sensul acelor de ceasornic, are la capăt numele de Perşava, numele turcesc al Braşovului. Moştenirea aceasta este una dintre cele mai interesante, fiindcă nu luăm în calcul doar că la Biserica Neagră se afla o mare colecţie de covoare anatoliene, ci că până în zorii modernităţii burgul era perceput ca unul ,,schismatic”, chiar ,,turcesc”, dacă drumeţul venea dinspre vest.
O linie ce are la capăt numele Stefanopolis pleacă din cerc spre sud-est şi ne duce cu gândul la moştenirea grecească a Braşovului. Numele oraşului, tradus din greacă, însemna oraşul lui Ştefan (,,cel încoronat”), ce ne duce cu gândul la mult mai cunoscutul Corona.
Următoarea linie merge spre sud şi are la capăt numele bulgăresc al oraşului, Brashiev, fiindcă constructorii bulgari au participat la edificarea Bisericii Negre şi au locuit alături de români în cartierul ce purta numele Bolgarszek.
Cu trimitere la stema oraşului ne putem imagina la capătul următoarei linii, orientată spre sud-vest, numele Corona, denumirea latină a oraşului ce duce pe linia catolicismului spre Roma, iar această moştenire latină ascunde o bogată cultură, ce ne apropie, poate cel mai tare, de nucleul vechii Europe.
O altă linie ce merge spre vest are la capătul ei denumirea de Braşovia, sub care e cunoscută cetatea de pe Tâmpa, dărâmată din raţiuni militare, dar sub acest nume generic se poate ascunde orice loc dispărut din oraş, fie că este vorba de un bastion, o casă, un parc, o piaţă sau o statuie.
Următoarea linie este îndreptată spre nord-vest şi ne duce cu gândul la numele de Krunen, numele dialectal săsesc al Braşovului, cu trimitere la coloniştii numiţi generic saşi de pe teritoriul Imperiului German.  
Ultima linie ce merge spre nord are la capătul ei numele german Kronstadt, ce vine în completarea dimensiunii săseşti şi care poate fi cultivată şi completată cu extensii, fie protestante, fie mai ales catolice. „De fapt, pentru Braşov, «Europa este aici!», dacă e să fim şi mai ambiţioşi şi nu neapărat prea aroganţi şi orgolioşi, «Toată/întreaga Europă a fost/ încă (mai) este aici!»”, este concluzia lui Daniel Nazare.

Opera Prima
Prima carte, prima şcoală, prima gramatică în limba română, prima tiparniţă

„«Aţi mai văzut un oraş mai patriot ca Braşovul?» – exclama Eminescu. Primul care vedea Braşovul Capitală Europeană a Culturii a fost Nicolae Titulescu, care în testamentul din anul 1939 preciza spre cunoaştere şi împlinire: «Să mă înmormântaţi la poalele Tâmpei, pe o alee între brazi, undeva mai deoparte. Prietenii mei de la Braşov îmi vor găsi locul. Tache Ionescu, la poalele Bucegilor, eu la picioarele lui, la poaleleTâmpei»”, a subliniat pr. prof. dr.Vasile Oltean care a propus conceptul de „Opera Prima” pentru Braşov Capitală Europeană a Culturii în 2021.
Poate vreun oraş din ţara aceasta să aşeze în calendarul existenţei sale mărturii definitorii ale culturii naţionale ca Braşovul? Diaconul Coresi edita aici, sub egida Bisericii Sf. Nicolae, primele cărţi de circulaţie în limba română, aşezând definitiv biruinţa scrisului în limbă română şi fixând pentru totdeauna normele limbii literare, dovedind că „Întru biserică mai bine e a grăi cinci cuvinte în limbă română decât întunericl de cuvinte în limbă striină” (Tâlcul vangheliilor – 1564). Dimitrie Eustatievici Braşoveanul, în 1757, şi apoi Radu Tempea, în 1797, realizează primele două gramatici ale limbii române în Şcheii Braşovului. Cunoaşte cineva că puţin cunoscutul dascăl din Şcheii Braşovului, Nicola Nicolau, a scris primele trei cărţi din Europa despre Napoleon, aflate în arhiva din Şchei?: „Întâmplările războiului franţozilor şi întoarcerea lor de la Moscova”; „Napoleon Bonaparte, ce au fost şi ce este”; „Vrednica de pomenire Biruinţă ce în vremea noastră s-au făcut. Piramida cea din tunuri înălţată în marea cetate Moscova”.
„Aflat la întâlnirea tuturor drumurilor care duceau spre Muntenia şi Moldova, dar înzestrat şi cu dreptul de „etapă şi depozit”, Braşovul devine nu numai un construct comercial-economic dar mai ales cultural în conjunctura creată în relaţia pe care a avut-o cu populaţia săsească a cetăţii. Braşovul îşi cere dreptul de capitală europeană a culturii şi prin alte două sectoare culturale: şcoala şi biserica. Atât şcoala gimnazială honterială şi prima şcoală românească, cât şi Biserica Sf. Nicolae şi Biserica Neagră, care au concentrat în jurul lor valori de cultură naţională şi universală. Mărturii stau colecţiile de carte veche din zestrea acestor instituţii”, a punctat prof Oltean.

Oraşul policentric al culturii
Acum o sută de ani, Braşovul era un oraş în care trăiau, în proporţii relativ egale, trei grupuri mari de cetăţeni, definite etnic: germani, români, maghiari

Acestor grupuri li se adăugau comunităţi sensibil mai mici de evrei, greci, italieni, slavi, romi. „Dar, deşi toţi aceşti oameni trăiau paşnic împreună şi aveau relaţii sociale, politice şi, mai ales economice, şi învăţau foarte multe unii de la alţii, culturile lor se exprimau în universuri paralele, în cărţile şi revistele lor trăia Kronstadt-ul, Brassó-ul sau Braşovul imaginar al fiecărui grup, viaţa se desfăşura ca şi cum ar fi fost coridoare, trotuare sau străzi paralele. Braşovul acestei epoci, care avea frumuseţea ei, era policentric într-un sens cantitativ, numeric, literal: avea mai multe centre de cultură care ocupau acelaşi spaţiu, dar care nu comunicau semnificativ”, este de părere decanul Facultăţii de Litere, prof. dr. Adrian Lăcătuş (foto).

Între timp, istoria Europei s-a precipitat, s-a radicalizat în mişcările ei şi asta a schimbat faţa acestei părţi de lume, inclusiv a Braşovului. Proporţiile popoarelor care o locuiesc şi simetria demografică au dispărut demult. Dar, aşa cum se întâmplă întotdeauna, oamenii ajung să iubească ceea ce le lipseşte. Legăturile se reafirmă acum, şi sunt uşor de făcut, pentru că toţi le doresc, în mod natural.
Acesta a precizat că policentrismul există astăzi ca dinamism, ca reţea dinamică de centre aflate în legătură, într-o relaţie de schimburi reciproce, de stimulare, în evervescenţă, o atmosferă de deschidere către alte culturi şi forme de viaţă. Există un cosmopolitism constitutiv al Braşovului şi al braşoveanului, care se opune etnocentrismului. În acest sens Braşovul este un model de convieţuire şi, în perioada recentă, de colaborare, de integrare a dimensiunilor culturale şi tradiţiilor specifice, fie ele mai vechi sau mai noi, într-un nou întreg.

De la Medieval la contemporan – o redefinire a identităţii culturale
Arta contemporană este arta de astăzi, ce oglindeşte cultura şi societatea contemporană, oferind o resursă preţioasă prin care să ia în considerare ideile actuale şi regândirea familiarului

Într-o lume influenţată global, diversă cultural şi avansată tehnologic, artiştii contemporani dau glas peisajului cultural variat, schimbării de identitate, valori şi credinţe. Publicul contemporan joacă un rol activ în construirea sensului operelor de artă. „Arta contemporană este parte activă a vieţii comunităţii. Ea poate acţiona ca un ca un catalizator pentru creşterea organizaţiilor de artă contemporană gestionate la nivel local şi durabil în Braşov. Artiştii primesc suportul necesar care îi încurajează să rămână, să creeze şi să expună local. Asta presupune alocarea către cultură de spaţii prin reconstrucţie sau restaurarea patrimoniului local. O operă de artă este produsă folosind numeroase metode de lucru şi procese diferite. Aceasta poate fi creată în mod izolat sau în colaborare cu asistenţi, specialişti, prelucrători sau chiar publicul. Astfel se creează colaborări, schimburi între medii profesionale artistice, economice, administrative, implicit locuri de muncă. Accesul la artă este democratizat, publicul local are şansa să fie implicat activ, impactul creator colectiv lărgeşte înţelegerea rezidenţilor asupra ce e posibil pentru oraş, spune povestea oraşului altora din întreaga lume (turişti) şi facilitează o re-gândire imaginativă despre cum ar putea cetăţenii să contribuie la locul pe care îl numesc acasă” Istoria din Braşov subliniază importanţa implicării artiştilor direct în revitalizarea oraşului şi de a nu-i lăsa pe margine, ca decor. Vorbim despre o comunitate de arte în schimbare, ce schimbă cu sine oraşul”, a explicat Mara Oprişiu, reprezentanta Asociaţiei Kunstadt, care a propus acest concept.

Poveştile Braşovului – o nouă geografie culturală
Poveştile Braşovului reprezintă un concept menit să situeze oraşul pe o nouă hartă culturala a Europei, o hartă a comunităţilor vechi, simpatice şi interesante.

 „Oraşul, cu Ţara Bârsei, reprezintă «o mică Transilvanie» atât din punctul de vedere a aşezării geografice,  fiind amplasat pe un platou de presionări între patru munţi, cât şi din punct de vedere demografic, fiind locuit de membri a şase etnii (români, saşi, maghiari, greci, evrei sau romi). Braşovul însuşi este de poveste, o poveste frumoasă despre măreţia tradiţiei,  despre multiculturalitate, despre valori ca toleranţa, prietenia,  hărnicia, spiritul întreprinzător, curajul şi libertatea, adică despre acele valori care stau la baza Uniunii Europene”, a spus dr. Alexandru Stănescu, reprezentantul Uniunii Junilor din Şcheii Braşovului.  

Poveştile Braşovului ne introduc în viaţa şi moştenirea culturală a oraşului oferind poveşti frumoase cu înţelesuri profunde, care pot alătura Braşovul celor mai de seamă comunităţi din Europa. Dacă la baza oricărei idei de marketing de succes stă o idee generoasă şi o poveste frumoasă, poveştile Braşovului pot contribui la patrimoniul cultural european cu  moştenire culturală însemnată care aduce în atenţia opiniei publice: monumente, oameni,  fapte şi locuri memorabile. Prin etalarea poveştilor locale în cadrul manifestărilor din anul 2021, comunitatea braşoveană invită toate naţiunile europene să se împărtăşească din  frumuseţea şi înţelepciunea faptelor săvârşite de braşoveni în trecut, dar şi în prezent, pentru că povestea continuă, iar comunitatea dovedeşte că are în permanenţă resurse pentru a oferi exemple de bună practică în ceea ce priveşte multiculturalismul, excelenţa în cultură şi spiritul antrepenorial, a mai subliniat Stănescu.  
În cadrul evenimentelor dedicate capitalei europene a culturii, comunitatea braşoveană ar putea oferi publicului naţional şi celui european numeroase exemple despre stăruinţa în bine, despre implicare şi participarea locale la conservarea tradiţiilor, despre promovarea artiştilor şi artei moderne în concordanţă cu evoluţiile artistice din Europa contemporană.


Regenerare prin cultură
Braşovul s-a transformat acum câteva generaţii dintr-o comunitate multietnică într-o aglomeraţie urbană
Dacă la începutul secolului al XX-lea oraşul avea 3 comunităţi dominante, cu un număr apropiat de locuitori, reprezentând câte o treime fiecare, adică români, germani şi maghiari, după al doilea război mondial începe un fenomen specific societăţii comuniste, şi anume industrializarea forţată dublată de mutaţii masive de populaţie prin imigraţie. „Ştim din trecutul recent că Braşovul şi-a pierdut identitatea istorică prin fenomenul imigraţiei masive din alte regiuni istorice. Practic, 9 locuitori din 10 ai Braşovului nu erau născuţi aici, ci în altă parte a ţării. Copii noilor veniţi îşi petreceau vacanţele în localităţile de origine ale părinţilor, şi, mai grav, veneau în centrul istoric al oraşului de reşedinţă aproape ca turişti. Singurul element care poate duce la reintegrarea braşovenilor cu propria lor comunitate este cultura. Ea este elementul de identitate comună într-un amalgam de diversităţi de cele mai diferite origini: locul de naştere, accentul limbii vorbite, obiceiurile şi tradiţiile proprii, dezrădăcinarea primei generaţii, lipsa de identificare cu noul oraş şi noua comunitate, cultura internă a locului de muncă etc”, a punctat dr. Valer Rus (foto), reprezentantul Consorţiului Cultural Corona.
Acesta a explicat că regenerarea urbană prin cultură poate, şi trebuie, să însemne noi puncte de iradiere culturală în cartierele oraşului, noi festivaluri şi evenimente comunitare care să aparţină cartierelor, cetăţeni mai educaţi şi mai informaţi, activi şi parte a fenomenului vieţii publice, indiferent de trecutul personal şi cultural.