Propunere. Țiganul rrom să fie amendat cu o șpagă

Am remarcat de curând o știre de simpatic interes. Cu o acribie demnă de cauze mai bune, niște nimeni au decis că țiganului nu i se poate spune țigan decât, firesc, contra modicei sume de 8.000 de lei. Corect. Să nu fim rasiști, pentru că astfel ar trebui să amendăm întreaga Europă ce din țigani nu ne scoate. Deși, poate așa, prin repercursiuni pecuniare, balansăm și chiar depășim împrumutul de la FMI. Totuși, cu această ocazie, vin și io, votantul lu` pește, să propun câte ceva. 1) Infractorului să nu i se spună ,infractor”, pentru că îi lezează demnitatea. ,,Artist al comunicării și al transferului financiar” mi se pare o formulă mult mai reușită. 2) Manelistului să nu i se spună manelist, ci „prieten al dușmanilor și dușman al prietenilor” - aproape penticostal mesajul, ce dracu-mama lor de haite, vă iubesc, cum ar spune în încheierea unui show muzicologul televizat Guță. Omul Adi Minune cred că și-ar băga Salam(ul) în cei ce vor impozite și moralitate. 3) Politicienii să nu mai fie considerați sinonimii hoților. În primul rând jignesc munca celor de jos din domeniu. În al doilea rând ei nu fură ci aduc un aport propășirii societății democratice. Politicienilor cred că, totuși, trebuie să li se spună, simplu, politicieni. 4) Șpăgarilor ar trebui să le construim un monument. Ei fac ca banii să circule în economie. Sunt albinele societății. Dacă nu s-ar mânji ei de polenul oferit de florile inocente ale îndobitociților, am deveni de o perfecțiune tragică colaterală unui proiect încremenit. Ar puntea fi numiți simplu, trântori asexuați. Pentru că șpaga nu ține cont de sex, ci de portmoneu. 5) Proxenet? Pește? Ce cuvinte urâte. Ei sunt salvatorii impotenților virgini. Necesitatea lor convine așteptărilor unei populații frustrate. Sunt elementul declanșator al erecției. Ori fără erecție nimic nu e, cum ar fi spus clasicii sfertodocti ai meniurilor din cluburi. Totuși, personal, aș propune ca atunci când judecătorul, funcționarul, politicianul, educatorul, miliardarul, medicul apelează la serviciile publice ale acestuia, el, proxenetul, să îi tragă și o diplomă peste nas solicitantului. De aceea propun să se numească ,,diplomat”. Pentru că are diplomația multor ambasadori. Dacă, de exemplu, reprezentantul SUA în România, Gitenstein parcă, tratează țara noastră ca pe o gagică orientală de ocazie, de ce un pește de la colț de stradă nu ar putea fi, moral, dar și ca denumire profesională, vorbind, echivalentul său? 6) Escrocul? Este tipul noului haiduc. Ia de la cei ce (mai) au pentru a da. Lui. Pentru asta folosește, escrocul de clasă facturi și chitanțe ale statului român. Deci, apără legea. I se poate spune, de către microfonistele de presă, simplu, om al legii. 7) Smardoiului ar trebui să i să spună pacifistul. Sau mai actualizat în română, ,,pismeickăr”. Pentru că el intervine la întreruperea unor conflicte, rupând, ce-i adevărat, fălci, mâini, ficați sau picioare. Dar astfel se încheie conflictele. De aceea considerăm că este jignitor ca țiganului să i se spună țigan. Căci așa cum spunea și Băsescu și epigonul său C. Darwin, omul se trage din pește, elefantul din Cola, maimuța din copac și în general, iarna nu este ca vara. Nu mă mai simt în stare de alte lămuriri în blocajul acesta lingvistic. Salvați noile denumiri, eliberați conceptele de dictatura formei și plătiți taxe și impozite. Vă salut și vă informez că eu sunt un suedez moldovean ce locuiește într-un oraș aflat la granița dintre Burundi și Alaska. Respect și cultură, Mânca-ți-aș portomeneu`.