Propteaua Statului de Drept

A fost nevoie ca Iohannis să organizeze o dezbatere cu sine însuşi, înconjurat de jurnalişti de casă aleşi pe sprânceană, ca să nu-l incomodeze, ca să aflăm care a fost realizarea sa (poate unica) din cei cinci ani de mandat prezidenţial: „Fără mine statul de drept s-ar fi prăbuşit!”. A jucat, deci, rolul de proptea a ceea ce el numeşte „stat de drept”, iar majoritatea celor care înţeleg în ce fel de societate trăiesc, îl numesc „statul paralel” al securiştilor şi procurorilor.Într-adevăr, statul acela nu numai că nu s-a prăbuşit, dar a şi fost consolidat prin grija permanentă a preşedintelui faţă de instituţiile prin care şi-a putut exercita puterea şi controlul asupra celorlalte paliere ale arhitecturii statale. Şi îi lipsea, ce drept, un prilej festiv ca să îşi proclame această performanţă, obţinându-l prin servilismul oamenilor şi a instituţiilor care aşteaptă doar răsplata jertfei patriotice. Gestul TVR de a difuza in extenso şi exclusiv manifestarea de propagandă electorală a unuia dintre candidaţi, ignorând-o pe cea a celuilalt, descalifică instituţia care doreşte să i se recunoască obiectivitatea şi ar merita o sancţiune corespunzătoare din partea CNA pentru inegalitatea şanselor oferite celor care se bat, fiecare pe strada lui, pentru obţinerea mandatului. Cât despre cei care l-au lustruit fără jenă pe Iohannis, a fost nevoie să intervină un tânăr din asistenţă care să îi pună singură întrebare adevărată: de ce cei din „comisie” nu i-au pus şi întrebări incomode? Evident că nu a răspuns la ea...