Proiect: Distrugerea, fără motiv, a relaţiei pe care un copil o are cu celălalt părinte este o formă a violenţei psihologice

Înstrăinarea părintească, care nu este altceva decât împiedicarea sau distrugerea, fără motiv, de cele mai multe ori, pe fondul unui divorţ, a relaţiei pe care copilul o are cu celălalt părinte va fi considerată formă a violenţei psihologice, iar existenţa ei va avea o serie de urmări juridice, potrivit unui proiect de lege aflat în dezbatere la Senat.
Astfel, printre altele, existenţa înstrăinării părinteşti va avea impact asupra stabilirii exercitării exclusive a autorităţii părinteşti sau asupra deciziei de stabilire a domiciliului unui copil la locuinţa unuia dintre părinţi.
Mai exact, prin proiectul de lege de la Senat se va modifica Legea 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, astfel încât un fenomen întâlnit foarte des în ţara noastră, înstrăinarea părintească, să se reducă ca amploare.
După cum este definită în proiect, înstrăinarea părintească reprezintă o formă a violenţei psihologice, prin care unul dintre părinţi, în mod intenţionat, urmărit sau asumat, generează sau acceptă şi foloseşte o situaţie în care copilul ajunge să manifeste reţinere sau ostilitate (nejustificate sau disproporţionate) faţă de celălalt părinte.
Reţinerea pe care o manifestă un copil reprezintă, potrivit iniţiatorilor, înfrânarea sentimentelor naturale de afecţiune pe care copilul le simte faţă de părintele înstrăinat, dar şi înfrânarea dorinţelor sale de a petrece timp alături de acesta, de a comunica cu el şi altele, în timp ce ostilitatea nu este altceva decât manifestarea unor sentimente de dispreţ şi/sau duşmănie faţă de părintele înstrăinat.
Înstrăinarea părintească va putea fi constatată doar de o instanţă de judecată, ce va lua în considerare, aşa cum stabileşte legea, cu prioritate, interesul superior al copilului.
Stabilirea existenţei unei situaţii de înstrăinare părintească va avea şi o serie de efecte juridice. Printre altele, existenţa acestei situaţii va fi avută în vedere atunci când se face analiza generală a interesului superior al copilului, la stabilirea exercitării exclusive a autorităţii părinteşti, la stabilirea locuinţei copilului la domiciliul unuia dintre părinţi şi la stabilirea modului în care se vor desfăşura relaţiile personale ale copilului cu părintele la care nu locuieşte.
Potrivit proiectului de lege, înstrăinarea părintească va crea prezumţia simplă că este în interesul copilului ca autoritatea părintească să fie exercitată exclusiv de către părintele înstrăinat, ca urmare a violenţei psihologice la care părintele care înstrăinează şi-a supus copilul.
În plus, în astfel de situaţii, din motivele amintite, înstrăinarea părintească va putea înclina balanţa către stabilirea locuinţei copilului la părintele înstrăinat.
Atunci când locuinţa va fi stabilită, totuşi, la părintele care înstrăinează, judecătorii vor trebui să decidă aplicarea mai multor măsuri de remediere a înstrăinării părinteşti, printre care şi:
- fixarea unui program amplu de relaţii personale între părintele înstrăinat şi copil, astfel încât să fie descurajate eventualele acţiuni suplimentare de înstrăinare părintească;
stabilirea unor penalităţi financiare semnificative pentru părintele care înstrăinează, în cazul nerespectării programului de relaţii personale;
- stabilirea unor şedinţe de consiliere psihologică pentru copil şi părintele înstrăinat.