Programul „sparanghelul nemţesc” aduce români acasă

Pe şoseaua care duce dinspre Giurgiu spre Comana, între Frasinu şi Băneasa, se făcuse joi pe la prânz o coadă de maşini parcate de o parte şi de alta a şoselei pe vreun kilometru. Undeva, la mijloc, o mulţime pestriţă gravita în jurul unor mese improvizate pe care se aflau băuturi răcoritoare şi ...şampanie! Pe ambele părţi, şiruri lungi de folii negre de plastic acopereau o cultură misterioasă pe lângă care roiau operatori şi fotoreporteri. Asistenţa părea să fie în aşteptarea unui eveniment care întârzia să se producă. Nu mult, doar cu vreo oră faţă de ceea ce se presupune a fi fost deadline-ul ce generase această neobişnuită adunare. La un moment dat apărut o maşină din care a coborât, în obişnuitul său echipament de campanie, actorul principal al acestui show improvizat. Nimeni altul decât ministrul Agriculturii Petre Daea, luat ca deobicei în primire de la primii paşi de roiul de jurnalişti. Ministrul a dorit însă mai întâi să salute VIP-urile din asistenţă, în care se aflau doi ambasadori, mai mulţi parlamentari şi câteva oficialităţi locale. Iar în centrul acestora, organizatorul evenimentului: domnul Franz Josef Jakobs, un neamţ autentic, de la „Nemţia”, în rolul său de promotor al cele mai importante plantaţii de sparanghel din România.

 Desigur, pentru mulţi români sparanghelul are o rezonanţă exotică. Nu ai să-l găseşti pe tarabele de la Matache, dar a început să fie prezent în  supermarketuri, ca să nu mai vorbim despre restaurantele cu pretenţii, unde nu are voie să lipsească din meniurile chefilor cu pedigri. Domnul Jakobs a avut iniţiativa ca, după ce a înfiinţat o mare fermă cu acest profil în Germania, să încerce să transplanteze un astfel de program pe pământ românesc. Într-o zonă cu structură a solului asemănătoare celei din ţara sa, unde cultura de sparanghel avea o tradiţie mai mare de 100 de ani. A căutat până a găsit cele 150 de hectare de aici, din judeţul Giurgiu, şi acum trei ani a demarat programul „sparanghelul nemţesc pe pământ românesc”. Trei ani le-au  trebuit puieţilor să ajungă la maturitate pentru a da prima producţie - cea pe care patronul a dorit să o sărbătorească în acest cadru festiv din mijlocul câmpiei. Invitaţii săi de onoare au participat mai întâi la o operaţiune simbolică de recoltare a lăstarilor comestibili, însoţită de degustare a câte unei cupe de şampanie, pentru a sublinia condiţia rafinată a acestei legume de lux. Au urmat o serie de cuvântări ale invitaţilor de onoare, deschisă de ES Cord Meyer-Klodt, ambasadorul Germaniei la Bucureşti, aflat într-o formă evident superioară celei în care, marcat de nelinişte, a semnat alături de unsprezece colegi din „Sindicatul ambasadorilor îngrijoraţi” celebra scrisoare preventivă adresată premierului Dăncilă. Cu umor, ambasadorul a ţinut să sublinieze două dintre calităţile importante ale sparanghelului: susţinerea potenţei şi alungarea mahmurelii! L-a urmat omologul său român, ambasadorul de Emil Hurezeanu, care cu recunoscutul său talent gazetăresc a evocat circumstanţele aventurii dunărene a întreprinzătorului german pe care l-a cunoscut în exerciţiul funcţiunii şi pe care l-a încurajat în experimentul său românesc. Dealtfel, aceasta a fost legătura cu discursul sobru şi aplicat al ministrului Daea care şi-a reamintit că atunci când l-a cunoscut pe Jakobs, în cursul unei vizite efectuate în Germania, acesta i-a spus că lucrează în ferma sa cu români şi că e foarte mulţumit de aportul lor. Ministrul a dorit atunci se întâlnească cu ei şi i s-a oferit cu promptitudine acest prilej. Întâlnirea călduroasă a fost marcată de o rugăminte a compatrioţilor, spusă cu timiditate: Am vrea să revenim în ţară, domnule ministru. E bine şi aici, dar nu e ca acasă. Faceţi ceva ca să ne putem întoarce...

Iată deci cum experimentul românesc al lui herr Jakobs a avut ca rezultat revenirea la căminele lor a unor români care se bucură acum de posibilitatea de a munci şi de a câştiga la ei acasă. Sunt, desigur, doar câţiva. Deocamdată. Cu siguranţă însă că numărul lor va creşte - a plusat ministrul. Pe măsură ce agricultura românească va evolua pe parametrii calităţii şi performanţei, şi cu ajutorul unor întreprinzători ca cel care era gazdă.

Sparanghelul acesta, aveam să aflăm pe parcursul prezentărilor, e o plantă extrem de interesantă. Perenă, are o durată de viaţă de 10 - 15 ani, are cerinţe mijlocii faţă de temperatură şi îşi ia apa din sol prin rădăcinile care ajung până la 2 m adâncime. Pproducţia medie este între 2.500 şi 6.000 kg la hectar şi necesită la plantare şi la recoltare o forţă de muncă de 200 persoane pe zi. Este o legumă scumpă -preţul din  supermarket trece de 50 lei pentru 1 Kg. Producţia plantaţiei de la Băneasa are însă desfacere asigurată prin marile magazine de specialitate şi prin restaurantele de lux. Iar domnul Jakobs este hotărât să mărească suprafaţa cultivată investind şi alţi bani pe lângă cele două milioane de euro de până acum.