Privilegiul european

Alianţele şi partidele au început să depună la BEC listele de candidaţi pentru Parlamentul European. Până la alegerile care vor avea loc pe 25 mai nu mai este mult şi campania electorală a început deja, deşi startul oficial se dă doar cu o lună înainte.
Alianţa PSD-UNPR-PC speră să obţină cele mai multe mandate. Lista lor eligibilă cuprinde deja 12 nume, dar e foarte probabil să obţină 15 sau 16. Cam jumătate dintre eurodeputaţii actuali îşi vor păstra locurile. Alţii nu - şi printre aceştia se numără Severin, care are probleme cu justiţia, Silvia Ţicău (care-i lasă locul lui Dan Nica), Ion Enciu (total invizibil în cei cinci ani). Noutăţile marcante sunt Ecaterina Andronescu, Maria Grapini şi Damian Drăghici (din partea PC) şi Sorin Moisă – de la cabinetul comisarului european Cioloş.
PSD şi compania se poate considera, deja, câştigător detaşat. În detrimentul PDL, care nu mai poate miza decât pe patru locuri din cele 10, ocupate toate de actuali eurodeputaţi. Pierde şi PNL-ul, ambiţia lui Antonescu, de 20%, fiind iluzorie în acest context, liberalii neputând fi siguri decât tot pe vreo patru locuri. „Zecimalii” se vor bătea pe ce rămâne de la UDMR (3 locuri) şi între aceştia un uşor avans ar putea avea Mişcarea Populară, care îşi doreşte cu ardoare două locuri, pentru fiica prezidenţială şi pentru fugarul Preda. Nu cred că PPDD-ului i-au mai rămas resurse de popularitate pentru a-l trimite la Bruxelles pe Dan Diaconescu.
Prima caracteristică a actualei compoziţii a candidaturilor rămâne lipsa „exotismului” celei precedente. Atunci România a aruncat pe piaţa europeană o colecţie de curiozităţi – începând cu EBA, cea cu multe discursuri greşite, continuând cu omul-spectacol Gigi Becali şi cu pacientul de lux Corneliu Vadim Tudor, sau cu actualii candidaţi la puşcărie Severin şi Silaghi. Cel mult cinci alianţe sau partide vor avea de data aceasta şansa de a fi reprezentate în conclavul continental.
A doua caracteristică o constituie faptul că toate candidaturile sunt la mâna şefilor de partide. În vârful pixului lor stau numele fericiţilor care vor beneficia de privilegiile europene şi al nefericiţilor care se vor plasa sub pragul procentual.
Primii - indiferent de calităţile lor – vor avea la dispoziţie cinci ani în care pot să nu facă nimic, fără ca cineva să-i poată atinge cu un deget, culegând roadele beneficiului comunitar ce poate face din ei milionari. Pe măsură ce atu-ul bănesc a devenit mai evident, a crescut şi competiţia din interiorul partidelor pentru atragerea bunăvoinţei şefului. Aşa se explică şi faptul că o bună parte dintre candidaţi renunţă cu inima uşoară la privilegiile parlamentarismului autohton în favoarea celui european.
Ce vor face la Bruxelles cei care vor avea şansa să-şi vadă visul împlinit? Mi-e teamă că nu mai mult decât au făcut cei actuali: vor continua să exporte în aula europeană micile lor războaie de acasă...