Prima „istorie” a Transfăgărăşanului semnată de un civil

Aţi mers pe Transfăgărăşan? Este – spun străinii, nu doar românii – printre cel mai spectaculos drum. Detalii inedite despre construcţia lui puteţi găsi în „Fascinaţia trecerii munţilor – Mărturii inedite despre istoria construirii Transfăgărăşanului” – un volum semnat de Dumitru Ducaru, tatăl Ambasadorului României la NATO, Sorin Ducaru. 

Cartea a fost lansată recent la Librăria „Şt. O. Iosif” şi „este o istorie romanţată a construcţiei «Transfăgărăşanului», fiind prima carte scrisă de un civil despre primul drum alpin din România. Până acum au mai fost publicate două lucrări despre acest obiectiv, ambele scrise de militari”.

Transfăgărăşanul este o cale de circulaţie rutieră, în lungime totală de 151 de km, ce leagă practic Muntenia de Transilvania. A fost construit în perioada 1970-1974, Dumitru Ducaru fiind conducător al şantierului. Acesta a povestit că realizarea drumului ce ajunge până la altitudinea de 2.042 de metri, a reprezentat o provocare, „atât pentru proiectanţi, cât şi pentru cei care au executat lucrările”. Şi una dintre cele mai mari provocări a fost aceea de a „tăia cale” în stâncă. Trei variante au fost luate iniţial în calcul, dar în final, a rămas varianta unei artere cu bandă dublă. Pentru realizarea drumului au fost aduşi geniştii Regimentului de la Alba Iulia, care puteau efectua foarte repede manevrele de dislocare a stâncilor. Au fost ajutaţi şi de vânătorii de munte din Predeal, şi-a mai amintit cel care a condus şantierul. Cele mai grele porţiuni au fost patru kilometri spre Cabana Bâlea Casadă  şi alţi şase kilometri, până s-a depăşit cascada, spre Culmea lui Butuceanu. 

Ideea şi proiectarea acestui drum a fost meritul inginerilor silvici, a mai spus autorul, care a adăugat că Transfăgărăşanul este prima lucrare în care proiectarea şi execuţia au mers în paralel, pentru că termenul era foarte strâns.

Prezent la lansare a fost şi fiul autorului – Sorin Ducaru, care a povestit că şi-a petrecut multe vacanţe pe şantierul drumului pe care acum îl prezintă drept „o carte de vizită prin care îşi promovează ţara”.