Preţul succesului

Preşedintele Parlamentului European Antonio Tajani a declarat că va trimite o scrisoare autorităţilor române prin care le va cere să nu pună obstacole în calea participării candidatei Kovesi la toate fazele procedurii de selecţie pentru postul de procuror sef european.
Ce vrea să spună Tajani? Că candidatura fostei şefe DNA trebuie să aibă prioritate faţă de procedurile legale în care este implicată. Mai pe şleau: guvernul ar trebui să dea dispoziţie Ministerului Justiţiei iar acesta să someze ISSJ să stopeze cercetarea faptelor ilegale de care este acuzată Codruţa Kovesi. Şi să îi ofere întreaga libertate de a se angaja în competiţia europeană. De parcă ar trăi pe altă lume, Tajani ignoră faptul că fazele procedurii au fost deja depăşite în perioada în care Kovesi nu fusese pusă încă sub control judiciar, în prezent nemaiavând altceva de făcut decât să aştepte rezultatul negocierii politice dintre Parlament şi Consiliu. Este evident deci că nu mai există niciun fel de piedică. Tajani ar putea spune însă că calitatea de inculpat o dezavantajează în faţa contracandidatului său francez. Este într-adevăr un handicap acela că, în timp ce aspiră la cea mai înaltă funcţie a parchetului, ea să fie acuzată de fapte de corupţie - şi nu de unele dintre cele mai mărunte (gen abuz în serviciu) ci de foarte grava culpă de acţiune în cadrul unui grup infracţional organizat. Dar nici aceasta nu ar unicul handicap al Codruţei, ci şi acela că în a CV-ul său figurează revocarea din funcţia de şef DNA, semnată (şi asumată, deci) chiar de preşedintele ţării, pe motive de incompetenţă profesională. Deci, pentru ca dorinţa lui Tajani se poată fi ascultată şi urmată ar fi necesare două operaţiuni. Prima - ca Iohannis să anuleze decizia de revocare şi să o repună în drepturi. Iar a doua - ca ISSJ să renunţe la acuzaţiile împotriva sa şi să ridice controlul judiciar. Cum? Pe ce bază? Cu cel mai infailibil argument: aşa ne cere Uniiunea Europeană! Parlamentul European. Comisia Europeană! Toţi cei care stau de zece ani cu ochii pe noi şi pe justiţia noastră şi ne cer ca nu cumva să intervenim în mersul ei. De ce? Pentru ca România să se poată mândri cu faptul că, chiar dacă nu are o justiţie de primă mână, are un procuror şef european în persoana celei pe care Tajani, Timmermans şi chiar Weber - cel care a fost în stare să renunţe la propriul candidat de dragul icoanei anticorupţei altora o preşuiesc peste măsură. Iar dacă va îndeplini aceste sarcini, cu siguranţă că România va avea un următor MCV favorabil, care va menţiona respectul autorităţilor faţă de statul de drept şi justiţia independentă.