Preşedintele - spectator şi ocaziile de gol

Este aproape incredibil cu câtă îndemânare reuşeşte USL-ul să-i servească lui Traian Băsescu mingi din care acesta să înscrie spectaculos în poarta alianţei.

Ultimul astfel de şut – imparabil – l-a reprezentat „afacerea” fondurilor dubioase puse la dispoziţia alianţei DA şi virate dintr-o bancă cipriotă. Sorin Roşca Stănescu a preluat o sesizare a unei fundaţii – în care aceasta nu-şi pusese prea multe speranţe, dovadă că aceasta dormita de vreo şase luni  pe la nişte foruri - şi a ambalat-o frumos într-o interpretare parlamentară de pe urma căreia se spera să zguduie din temelii eşafodul prezidenţial. Pretextul era atât de tentant încât însuşi preşedintele liberal era cât pe ce să se înhame la formarea unei Comisii parlamentare de investigare. Doar că bomba, în loc să explodeze, a fâsâit, atunci când instuţiile competente au dat un verdict negativ: documentul este un fals, nici măcar prea bine executat – dovadă că însuşi preşedintele, cu relativa sa cultură economică, a observat că dolarii erau depuşi într-un cont de lei, ceea ce nici o bancă serioasă nu poate să facă.

Evident, Roşca a făcut ceea ce făcea deobicei şi când era jurnalist („Am crezut că sunt reale”), iar Antonescu s-a văzut nevoit să admită că s-ar putea să-l dea afară din partid pe năbădăiosul său fost consilier personal.

Indirect, episodul acesta vine ca un cadou pentru partenerul de alianţă, care poate să reproşeze liberalilor erori în lanţ care afectează credibilitatea întregii structuri, în momentul în care Consiliul Naţional al PSD ridică, pe mai multe voci, problema continuării colaborării, pe fondul atacurilor repetate ale copreşedintelui la adresa guvernării.

Simple incidente de parcurs – s-ar putea spune, dacă pericolul n-ar fi resimţit şi de preşedintele-fondator care, în mesajul său, avertiza asupra necesităţii continuării colaborării până la alegerile din 2014. Şi dacă relaţia din teritoriu dintre cele două partide nu s-ar acutiza pe zi ce trece, pe fondul orgoliilor locale, combinate cu tratamentul diferenţiat aplicat de la centru de către ministerele de resort.

Până una-alta, preşedintele-spectator profită de fiecare greşeală, sau presupusă greşeală, pentru a trage spuza popularităţii pe turta proprie.