Preşedintele - giruetă

Preşedintele s-a dus la Bruxelles, la întâlnirea fondatorilor, cu mandat. Ce fel - nu ne-a spus. Ne-a anunţat chiar că e în posesia acestui document. Cine i l-o fi dat? Dna Carmen, lăsată nepoliticos acasă? Că Parlamentul nu ştie nimic. Zicea Tăriceanu că, pe la 8.30 luni, a fost invitat pentru ora 9.00 la Cotroceni. Evident, n-a putut să ajungă (nici nu cred că avea chef). Nu ştiu cine a reuşit să fie prezent la o întâlnire atât de importantă, care urma să stabilească poziţia României faţă de Brexit. E drept că nu prea avea cine şi de ce să ţină cont de ea, dar aşa e frumos şi civilizat într-o Uniune în care toţi - mai puţin Germania - sunt egali. Pană la un punct.
Deci preşedintele n-a plecat acolo cu mâna goală. Şi nici n-a stat degeaba. Ne-a transmis un prim mesaj liniştitor în care afirma cu maximă concizie că şi UE şi Marea Britanie sunt importante pentru România. Iar mai apoi ne-a dat vestea cea mare: Cameron l-a asigurat personal că va avea grijă de români. Cum? N-a mai intrat în amănunte şi ne-a lăsat să ne batem noi capul în legătură cu metodele pe care acesta ar urma să le folosească după ce nu va mai fi premier, ca să-i protejeze pe şturlubaticii noştri compatrioţi care au speriat Londra cu cerşetoriile şi cu furtişagurile lor. Aceştia vor avea, cu siguranţă, în simplul cetăţean britanic David Cameron, un apărător de nădejde al drepturilor lor.
Aş reveni puţin la celebrul mandat (altul decat cel de la DNA). E drept că în Constituţie nu scrie că Parlamentul - unicul for care ar trebui să se pronunţe în acest sens - trebuie să dea preşedintelui mandat. Totuşi, când acesta pleacă să reprezinte România - nu pe sine şi pe dna Carmen - la cel mai important for continental, trebuie să aibă o idee despre ce va face şi va spune acolo. Mai degrabă, ce va face, că de spus ne-a obişnuit deja cu platitudinile pe care le debitează cu fiecare ocazie şi din care nu aflăm practic nimic.
Cine alcătuieşte agenda preşedintelui? Care sunt organismele competente? După gafa monumentală de la Sofia, unde s-a dus să semneze cu bulgarii un acord de constituire a unei flote comune antiruseşti la Marea Neagră (n-am auzit înainte de asta de vreo intenţie în acest sens) şi unde aceştia i-au dat cu flit, am convingerea că nu se poate baza nici pe cei de la Externe, nici pe cei de la Apărare şi cu atât mai puţin pe cei de la SIE. Atunci pe cine? Pe consilierii prezidenţiali, cei sistematic depăşiţi de calibrul problemelor?
Aflat într-o evidentă criză de încredere (a ajuns în faza în care nu mai poate spune nici că are “partidul său” (dovadă absenţa sa de la summit-ul PPE) Iohannis adoptă pe zi ce trece poziţia ţuţărului care stă pe margine şi aprobă dând din cap ce spun cei care fac jocurile, foarte atenţi să nu-i iasă din gură vreo vorbă care să-i supere. Este clasica poziţie a giruetei care se orientează mereu în direcţia în care bate vântul pe care nu te poti baza să-ţi indice o coordonată fermă. Or, cu o asemenea reprezentare la vârf nu putem spera să mai însemnăm altceva decat că suntem a 27-a roată la căruţa comunitară. Noroc cu Brexitul că am urcat o poziţie.