„Președinte la președinte își scoate ochii!”

Era aproape inevitabil ca Traian Băsescu să nu ajungă la un conflict deschis, acut, și cu Ion Iliescu. Relația dintre cei doi a fost una de tatonare subtilă sau de evitare, după ce Traian Băsescu a ajuns la Cotroceni. Ba Ion Iliescu i-a întins câte o mână de ajutor în momentele în care acesta reușise să asmută asupra sa majoritatea partenerilor politici. Apoi, pe măsură ce interesele gherilei sale solitare o cereau, Băsescu a lăsat deoparte orice menajamente, atacându-l direct pe predecesorul său, ca un instrument prin care să dea lovitura întregii structuri care-l are ca exponent. Într-un interviu acordat recent unei publicații străine, Băsescu folosește cu brio mijloace prin care poate să-și amplifice mesajul: abordarea unui discurs constituit special pentru „exterior”, cu aproximări și omisiuni intențio-nate. Una peste alta, Băsescu zice că Iliescu e judecat pentru crime (nu că e anchetat în cauze legate de morții Revoluției) și că este principalul exponent al unui sistem ticăloșit, calitate în care l-ar fi atacat pe motiv că actualul președinte n-a avut idei mai scumpe decât condamnarea comunismului, lustrarea foștilor comuniști și darea pe mâna justiției a corupților. Sunt teme și formulări de succes, care corespund așteptărilor din zona căreia i se adresează, prin acest interviu, Traian Băsescu. La „interior” însă, mesajul șchioapătă și i se vede urzeala prin cusăturile cu ață albă. E notoriu faptul că Băsescu n-a fost suspendat pentru că a demascat comunismul și nici că ar fi fost absolvit de Curtea Constituțională. Sunt deja trucuri fumate care mai pot să țină, eventual, la niște cititori nevinovați din Flandra sau Scoția. Nu însă și în România, unde tactica băsesciană este cât se poate de transparentă: în lupta sa cu adversarii politici, el nu se sfiește să folosească false argumente și teorii, să mistifice realități sau să nege evidențe. E o tactică ce i-a adus avantaje mai mereu și a făcut ca unii dintre „consumatori” să uite ascendența sa – directă din sistemul ticăloșit, pe care l-a slujit cu zel – și formația sa și actualul anturaj. Ca și obiectivele sale, care nu vizează atât corupția, ca fenomen, ci și pe acei adversari politici asupra cărora poate fi proiectată o astfel de suspiciune. Atacul la Iliescu este unul gratuit și necinstit. Din păcate nu este singurul de acest fel la care se dedă președintele.