Predarea cheilor de la casa de bani…

Înaintea plecării la reuniunea de iarnă, la vârf, de la Bruxelles, președintele Băsescu a făcut, pentru prima dată, gestul de a explica nației cu ce mandat se duce acolo. Asta în cazul în care, într-o problemă atât de gravă ca cea care se dezbate în Capitala europeană părerea României ar conta în vreun fel. Contează mai ales părerile conducerii bicefale, germano-franceze, și disponibilitatea de a se ralia membrilor “grupului euro”. Este o misiune extremă, de salvare a monedei unice - la care, noi nu avem încă acces – și – implicit – a construcției europene. Pentru că euro constituie, deocamdată, fundamentul acestui edificiu. Un fundament tratat însă cu superficialitate și neglijență. Ideea nobilă a monedei unice nu poate rezista în fața unor comportamente diverse sau chiar divergente. Criza a făcut clar faptul că o monedă unică, fără o politică fiscală unică, nu poate să reziste. Că nu se pot face experimente individuale – de tip grecesc – pe seama altora. Ca suveranitatea bunului plac e o vorbă frumoasă, dar că ea trebuie să cam înceteze acolo unde este vorba de supraviețuire, nu doar de traiul mai bun. Din acest punct de vedere, România e câștigată pentru proiectul germano-francez. Băsescu merge la Bruxelles gata să predea în mâinile lui Merkel și Sarkozy cheile de la casa de bani. Oricum, acolo nu mai este mare lucru, iar noi nu avem loc de întors în condițiile în care FMI deține controlul tuturor mișcărilor. Înclin să cred că este o măsură bună, ca alții să ne administreze bugetul. Pentru că noi am dovedit cu consecvență că nu suntem în stare. Am demonstrat că nu rezistăm cântecelor de sirenă ale alegerilor și în preajma lor deschidem larg baierele pungii, chiar dacă cei ce vin după ce își mușcă degetele văzând ce preiau. O contabilitate ținută la Bruxelles ne-ar scuti și de rușinea de a fi mereu scoși la tablă de dl Franks și să dăm din colț în colț când ne întreabă de ce nu ne-am făcut temele. Stabilirea unor criterii și cote precise ar aduce acea doză de sobrietate și de seriozitate într-un domeniu în care ne facem sistematic de râs, discutînd doct și gafând elementar, de fiecare dată. Avem în față modelul bulgar, care prin consiliul monetar german a traversat mult mai bine decât noi etapele crizei, fără ca acest lucru să producă suferința orgoliului național.