„Prâslea al Corupţiei” a ajuns la majorat

Demisia lui Hrebenciuc din Parlament rezolvă multe probleme. Dar, mai ales pe ale parlamentarilor înşişi, care nu cred că ar fi votat ca vicepreşedintele Camerei să fie dat pe mâna procurorilor pentru ca, în presiunea generată de arest, să smulgă de la el şi ce trebuie şi ce nu. Fostul (de luni încolo) deputat de Bacău este un om inteligent care a înţeles că pe spetele în curs soarta îi este pecetluită. Va face puşcărie. Nu mai mult, însă, de vreo doi ani, ceea ce i-ar putea permite ca în 2016 să revină în joc. Cum – nu ştim. Probabil că nu direct, în politică. Ci acolo unde îi place lui: în culise.

“Marele maestru al combinaţiilor “ şi-a demonstrat, chiar de la intrarea în politica “mare” – în 1991, când a promovat din prefect de Bacău, şef al campaniei electorale prezidenţiale – calităţile. Pentru el funcţia de secretar general al Guvernului a fost introdusă în nomenclatorul ministerial, transformându-l dintr-un funcţionar cu grad superior, într-un membru plin al cabinetului. Disponibilitatea sa remarcabilă de a-şi asuma sarcini ce trebuiau rezolvate a făcut din el un veritabil dirijor al acţiunilor Guvernului. Totul sau aproape totul trecea prin mâinile sale. Ubicuitatea şi eficienţa i-au creat o aură prin care n-a putut fi desprins de aspectele neortodoxe ale acţiunii politice. A fost declarat “Prâslea al Corupţiei”, titlu pe care l-a acceptat cu umor, pentru că ştia că nu poate fi probat. Probabil pentru că avea un puternic instinct al supravieţuirii care făcea ca să nu intre niciodată în belele. S-a vorbit mult pe seama lui, dar nu s-a demonstrat niciodată ceva. Cu timpul şi-a alcătuit propriul său “partid” format din oameni fideli din judeţul natal pe care i-a ajutat să prospere, împărtăşindu-se direct din prosperitatea lor. Nu a fost ostentativ în nici unul dintre aspectele vieţii sale personale. A cumpărat cu banii jos casa prietenului său Mitrea (pe care l-a făcut din lider sindical, ministru) şi-a ţinut nevasta în serviciu, într-o funcţie obişnuită, a temporizat tentativele exhibiţioniste ale fiului pe care l-a îndrumat spre o carieră pragmatică. A rămas în nomenclatorul partidului, chiar dacă nu a îndeplinit funcţii la vârf, preferând să-şi exercite autoritatea în Parlament, unde stăpânesc toate sforile.

Eşecurile sale în serie din acest an m-au surprins. Nu făceau parte din modul său de lucru. Iar dacă “pila” pusă la CNA lui Pinalty intră în jocul obişnuit, de fiecare zi, cu “Retrocedarea” a depăşit considerabil limita de protecţie autoimpusă. A devenit lacom (potul era mare!) şi, deci, imprudent. A căzut repetat în plasa procurorilor într-un mod de neînţeles. Iar de aici înainte îşi va duce crucea.

Prin Viorel Hrebenciuc politica pierde un profesionist al negocierilor şi câştigă o atmosferă ceva mai curată şi mai prudentă….