Poziţia Bisericii faţă de parteneriatul civil

Vasile Bănescu, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, a transmis către presă o serie de precizări în legătură cu „poziţia Bisericii faţă de parteneriatul civil în general”.
Vasile Bănescu a subliniat că „parteneriatul civil legalizează concubinajul, îi deresponsabilizează în timp pe cei doi parteneri în detrimentul mamei şi al copilului, deservind practic interesul major al acestuia”.
Textul integral:
Patriarhia Romană, în consonanţă cu celelalte Biserici ortodoxe, dezaprobă constant promovarea ideii de parteneriat civil, precum şi legiferarea acestuia, întrucât el reprezintă nu doar o inutilă suprapunere cu valida instituţie a căsătoriei, ci şi o reală subminare a asumării responsabilităţii integrale a celor doi soţi, precum şi sursa toxică (dovedită în alte societăţi) a destrămării importanţei şi autorităţii moral formatoare a familiei.
În realitate, parteneriatul civil legalizează concubinajul, îi deresponsabilizează în timp pe cei doi parteneri în detrimentul mamei şi al copilului, deservind practic interesul major al acestuia. Cadrul legal care protejează în mod optim „creşterea, educaţia şi instruirea copiilor” este doar familia naturală (art. 48, al. 1 din Constituţia României).
Din punct de vedere moral parteneriatul civil este un surogat al căsătoriei şi un element destructurant al ordinii spirituale şi morale din societate. Legalizarea parteneriatelor civile a devenit pretutindeni unde a fost acceptată primul pas spre legalizarea „căsătoriei între persoanele de acelaşi sex”, ea nefiind decât mijlocul prin care se poate ajunge la această „căsătorie”.
Acordarea unui statut legal „cuplurilor” de acelaşi sex, prin legalizarea parteneriatelor civile, s-a dovedit a fi doar o şireată şi favorabilă mişcare politică spre acordarea „dreptului” de a se căsători persoanelor care, prin natura opţiunilor sexuale libere, se situează totuşi în afara raţiunilor şi scopurilor fondatoare ale familiei naturale întemeiate pe căsătorie.
Experienţa statelor care au legalizat căsătoriile între persoanele de acelaşi sex este grăitoare. Domeniul dreptului familiei este însă „strâns legat de tradiţiile culturale şi istorice ale fiecărei societăţi şi de concepţiile sale profunde”, aşadar niciun text european sau internaţional nu poate obliga statele să creeze un statut particular pentru cei care coabitează, fie ei de sex diferit, fie de acelaşi sex.