Povestea unor oameni pentru care spitalul înseamnă „acasă”, de ani de zile

100 de pacienţi au format o comunitate la spitalul pneumo de la Sânpetru, unde sunt internaţi. Ieri, cu ocazia Zilei mondiale de luptă împotriva tuberculozei, oricine a dorit să vadă cum este organizată instituţia şi cum sunt îngrijiţi pacienţii a putut să viziteze unitatea socio-medicală de la poalele Dealului Lempeş. Specificul unităţii, nu a atras însă prea mulţi vizitatori.
Membrii echipei RTT Braşov au fost printre puţinii care s-au încumentat, miercuri, să treacă pragul unităţii medico-sociale din Sânpetru. Au găsit aici oameni care, de ani întregi, numesc acest loc „acasă". Deşi condiţiile nu sunt extraordinare, oamenii internaţi aici s-au ataşat de acest loc şi spun că nu le lipseşte nimic.

O maşină le-ar face viaţa mai frumoasă
Domnul Jan a ajuns la Sânpetru în urmă cu 3 ani. E imobilizat în scaunul cu rotile şi singurul lucru pe care şi l-ar dori ar fi un mijloc de transport ca să poată pleca din spital atunci când primeşte bilet de învoire, dar şi pentru persoanele care ar vrea să viziteze bolnavii.
„Am avut accident şi din cauză că nu am fost tratat la timp, am făcut cangrenă şi a trebuit să-mi amputeze picioarele. E bine aici, e mai greu că nu avem un mijloc de transport, asta se simte", spune Jan Cojocaru (foto).

Singuri pe lume
Majoritatea celor internaţi în spitalul de pe Dealul Lempeş nu mai au pe nimeni. Toţi au boli pulmonare dar şi alte afecţiuni, care pe unii îi ţintuiesc la pat. 90% dintre ei sunt bărbaţi, alături de care sunt internate şi câteva femei. Printre ele şi doamna Livia. În ciuda bolilor, nu se plânge de nimic ba, din contră, e mulţumită că are un acoperiş deasupra capului şi primeşte mâncare caldă. Cât e ziua de lungă,  tanti Livia tricotează ciorapi.
„Sunt mulţumită, avem mâncare, avem căldură, avem de toate. M-am îmbolnăvit, am avut mai multe probleme şi de-aia sunt aici", povesteşte Livia Opriş (foto).
Fiecare îşi găseşte ocupaţii pentru a nu se plictisi. Există un club de zi, unde pot socializa, sau pot ieşi la plimbare, pe lângă spital.

Aici sau în stradă
Şi Viorica a ajuns la Sânpetru după ce ani buni a pribegit pe străzi. Acum e mândră că are grijă de două doamne mai în vârstă şi că a renunţat la patimile mai vechi.
„Stau aicea de un an, nu mai beau, că am suferit pentru un adăpost. M-am apucat de-o fată, de femeia aia care-i necăjită, care o trăit cu mine pe stradă. Am găsit un adăpost, am apă caldă am mâncare bună, căldură, patul meu curat", este mulţumită Viorica Popa.

Clădirea are nevoie de reparaţii serioase
Unitatea de Asistenţă Medico-Socială de Pneumoftiziologie Sânpetru a fost înfiinţată în urmă cu 14 ani, în baza unei hotărâri a Consiliul Judeţean Braşov ca instituţie publică, cu personalitate juridică, prin reorganizarea secţiei din Sânpetru a Spitalului de Pneumoftiziologie Braşov. De atunci s-au făcut lucrări de reamenjare, s-au montat geamuri cu tâmplărie termopan şi s-a lucrat şi la interioare. Cum numărul beneficiarilor a tot crescut, unitatea ar avea nevoie acum de bani pentru a reface acoperişul şi faţada, iar conducerea vrea să acceseze fonduri europene. „Am făcut adrese, proiectul are o valoare de 600 de mii de euro. Acum, pe eficienţă energetică am pregătit un proiect în cursul anului trecut, am obţinut toate avizele necesare, axa este deschisă", explică Laura Bratosin, managerul Unităţii de Asistenţă Medico-Socială de Pneumoftiziologie Sânpetru.  
Data de 24 martie este marcată în întreaga lume şi comemorează ziua în care doctorul Robert Koch, în 1882, a descoperit bacilul care îi poartă numele şi care duce la tuberculoză. În România, diagnosticarea tuberculozei se face în majoritatea cazurilor cu întârziere, fapt care sporeşte riscul contagios şi al dezvoltării unor forme mai severe de boală. (Sursa: RTT Brașov)