Povestea unei constănţence care s-a reinventat în Braşov

Alexandra Tudose sau Alex Mica, aşa cum o alintă prietenii, s-a născut în Constanţa, iar ZADA este proiectul ei de suflet, un atelier handmade din Braşov, unde lucrează cu entuziasm şi plăcere împreună şi pentru oameni dragi.
„Sunt din Constanţa, acolo m-am născut şi am locuit până am terminat liceul. Apoi m-am mutat la Bucureşti, împreună cu prietena mea cea mai bună şi pentru amândouă a început viaţa de student, pe care abia o aşteptam.Meşteşugăritul a început chiar în primul an de facultate, total neplanificat şi neaşteptat. Ne doream amândouă nişte bănuţi în plus de buzunar, pentru mers în excursii şi la festivaluri. Şi auzisem noi de la o prietenă de-a unei prietene de-ale noastre, care era studentă în Cluj, la Facultatea de Arte, secţia Sculptură, că ea reuşeşte să stea toată vara la mare din banii pe care îi face din mărţişoare. Şi am zis să ne încercăm şi noi norocul.
Aşa că am fost la Hanul cu Tei şi ne-am cumpărat nişte pastă ceramică, nişte tuşuri, pensule şi ce ne mai trebuia nouă să începem «producţia» de mărţişoare. Şi am început. Ţin minte că mai erau cam două săptămâni până la 1 martie.
Ne-am organizat în camera de cămin un mic atelier, adică am dat totul la o parte de pe biroul de pe care lucra prietena mea şi am început să modelăm. Timp de două săptămâni numai asta am făcut, abia ne ridicam de la masă, pentru o pauză pe balconul camerei de cămin. A fost super fain. Ne-am povestit toate cele, am trecut din nou prin toate dilemele cu băieţii, am râs, cred că am şi plâns, mvai, a fost grozav”, a declarat „Zada”, care și-a spus povestea pentru G4Media.

Un soi de introspecţie
Totul a început amuzant şi ludic, în facultate. A fost cucerită de starea pe care o simţea când lucra cu mâinile, un soi de introspecţie, timp petrecut doar cu ea şi cu gândurile ei.
„Toată experienţa a culminat în ziua de 1 martie, când am ieşit să vindem la Universitate, la fântână. Era după o noapte albă, în care a trebuit să facem fundiţele pentru mărţişoare şi să le capsăm pe bucăţi de carton. A fost un episod hilar, aveam un geamantan vechi din piele, în care pusesem eşarfele noastre, iar peste ele mărţişoarele, fiind pregătite oricând să dăm un picior geamantanului, pentru a-l închide, în caz că venea poliţia să ne întrebe ceva. Aveam emoţii când vorbeam cu oamenii, ne era şi frică de amendă, voiam să vindem şi mărţişoarele, prin urmare, era o stare de adrenalină continuă pentru noi, care nu eram cele mai curajoase oricum.Şi aşa a început totul pentru mine. Cu această poveste frumoasă şi destul de amuzantă, în care pentru prima oară în viaţa mea simţeam că îmi place ce fac. Lucram cu mâinile şi în acelaşi timp mă gândeam la toate cele. Cred că de fapt asta m-a cucerit cel mai mult, starea pe care o am aproape de fiecare dată când lucrez cu mâinile. Care e un soi de introspecţie, e un timp petrecut cu mine şi cu gândurile mele şi în acelaşi timp e o senzaţie că acolo, în tot acel proces, nu mai există muncă şi nici timp. Poate şi din această cauză am devenit cam workaholică, dintr-o leneşă, sau hai, semi-leneşă. Dar asta e o altă discuţie”.

Două fete, Alex şi Adriana
În spatele ZADA sunt doar două fete, Alex şi Adriana, despre care spune că e „o super grozavă” şi împreună cu care lucrează în atelierul din Braşov.
„Incredibil sau nu, în spatele ZADA suntem doar două fete, eu şi Adriana, o super grozavă. Faptul că a apărut Adriana în viaţa mea, mi-a arătat încă o dată ce frumos este ce mi-am ales să fac. Lucrăm împreună de mai bine de un an, iar ea în tot acest timp, a învăţat să coasă (şi coase mai frumos decât mine), să brodeze, să împacheteze un colet (mai frumos decât mine) şi să trimită comenzile clienţilor. Lucrând împreună, Adriana deja are planuri mari şi a început să se pregătească pentru Facultatea de Design Vestimentar. Iar eu am mai mult timp să desenez şi să mă gândesc la obiecte şi broderii noi. Îi mulţumesc enorm pentru tot efortul depus până acum şi pentru ambiţie şi curiozitate şi OCD, fără ea, ZADA ar fi arătat mult mai săracă”.

Prima colecţie
Obişnuită cu toată agitaţia de la atelier, în prima săptămână de lockdown din pandemia COVID-19, Alex Mica a fost foarte afectată, nu îşi găsea starea şi locul.
„În primă fază, recunosc, nu a fost prea bine. Obişnuită cu toată agitaţia de la atelier, în prima săptămână de lockdown, pur şi simplu nu îmi găseam starea şi locul. Apoi, mi-am dat seama că eu în mod obişnuit, nu am timpul acesta. Să stau, să mă gândesc, să desenez, să îmi pun bazele unei colecţii noi”.
Dar tot în pandemie a început să lucreze la prima ei colecţie de broderii. A început să deseneze toate plantele pe care le avea prin casă.
„Şi atunci am început să lucrez la prima mea colecţie de broderii. În primă fază nici nu ştiam cu şi despre ce să fie. Fiind şi primăvară, mă apucasem să îmi plantez tot felul de salate, ierburi aromatice şi plante decorative. Şi aşa mi-a venit ideea. Am început să desenez plantele pe care le aveam prin casă. Primul model a fost Monstera Deliciosa, apoi Calathea Ornata, Ficus Ginseng şi încetul cu încetul am epuizat plantele din casă şi am început să desenez plantele pe care mi le-aş dori. Şi aşa, din toată panica generată de gândul că nu o să mă pot acomoda să stau în casă atât timp, pentru că nu o să am ce lucra (iar mie îmi place enorm de mult ceea ce fac şi îmi place mult să muncesc), s-a transformat în curajul şi efortul pentru colecţia ”Grădina din Visss”, nume dedicat grădinii cu acelaşi nume, cea mai frumoasă grădină urbană din Braşov, care aparţinea hubului cultural Visssual, casa atelierului meu pentru 2 ani”.

Suflul de care aveau nevoie ca să continue
La câteva zile după finalul lockdown-ului, a primit un telefon din partea directorului de marketing de la o companie mare care la noi în ţară are în jur de 1500 de angajaţi.
„Mie mi s-a întâmplat ceva fain. La câteva zile după finalul perioadei de lockdown, am primit un telefon din partea directorului de marketing de la o companie foarte mare, care la noi în ţară are în jur de 1500 de angajaţi”.

Le-a spus fetelor că vor să susţină producătorii mici, locali. Şi aşa au ajuns la ZADA unde au cerut 100 de tricouri brodate în două săptămâni.
„Şi cred că primele cuvinte au fost exact aşa – mno, uite, noi lucrăm în general cu firme mari, care ne pot oferi preţuri mai mici pentru că au o capacitate de producţie ce le permite asta, dar ne-am gândit, dată fiind toată această situaţie, să apelăm la producători mici, locali. Şi aşa am ajuns la tine. Ce zici, ai putea să ne brodezi 100 de tricouri în două săptămâni? Dacă am voie să zic compania, aş zice-o, sunt mega faini. Majorel sunt”.
Alex Mica spune că ajutorul celor de la Majorel a însemnat enorm pentru atelierul handmade şi a fost suflul de care aveau nevoie ca să continue, pentru că din cauza agitaţiei, a necunoscutului şi a incertitudinilor se gândeau la posibilitatea de a renunţa.
„Pentru mine acest lucru a însemnat enorm, a fost exact suflul de care aveam nevoie să îmi fac curaj să continui ce începusem, pentru că în toată starea de agitaţie, de necunoscut şi de incertitudini, mă gândeam la posibilitatea de renunţa”.
Apoi, din toată apatia şi nesiguranţa cauzate de pandemie, au început să apară din ce în ce mai mulţi clienţi interesaţi să susţină afacerile mici şi locale.
„Şi tot aşa, încetul cu încetul, au apărut din ce în ce mai mulţi clienţi interesaţi să susţină afacerile mici şi locale. Dar am simţit şi un apetit mai mare pentru produse de calitate superioară, din materiale faine, din fibre naturale. Cumva, spre deosebire de ceilalţi ani, observ că oamenii sunt mai educaţi, mai curioşi şi mai sensibili în faţa unui obiect lucrat manual”.

„Oamenii simt tot mai des că participă la dezvoltarea micilor antreprenori handmade”
Pe lângă bucuria de a cumpăra un obiect care nu este produs în serie, Alex Mica spune că oamenii simt tot mai des că participă la dezvoltarea micilor antreprenori handmade şi îi susţin să fie creativi şi curajoşi cu ideile lor.
„Din punctul meu de vedere, oamenii au început să înţeleagă că doar cu ajutorul susţinerii lor, noi putem exista pe piaţă. Iar acest lucru pe mine mă bucură extrem de mult. Pentru că pe lângă bucuria de a cumpăra un obiect care nu este produs în serie, ei simt deopotrivă că participă la dezvoltarea noastră, că ne ajută pe noi să fim mai creativi şi mai curajoşi cu ideile noastre. Iar pentru acest lucru, le mulţumim din suflet. Şi deopotrivă le mulţumim tuturor colegilor noştri din sectoarele creative, care au participat la educarea publicului nostru”.
Totodată, mai spune ea, este vizibilă diferenţa dintre publicul de acum şi cel din urmă cu câţiva ani. Oamenii deja ştiu, înţeleg şi apreciază că efortul cu care se face un produs handmade este mult mai mare şi mai costisitor ca timp şi resurse decât un produs care iese din fabrică.
„Da, din ce în ce mai mult (apreciază oamenii mai mult produsele handmade, n.red.). Aşa cum spuneam şi mai sus, este vizibilă diferenţa dintre publicul nostru de acum şi cel de acum 5 ani. Oamenii deja ştiu, înţeleg şi apreciază că efortul cu care facem noi un produs este mult mai mare şi mai costisitor ca timp şi resurse decât ceva produs într-o fabrică”.