POVESTEA IMNULUI: „ În orașul de sub Tâmpa, este o echipă mare”!

Pe „la stegaru”, site-ul suporterilor, portal aflat sub îngrijirea lui Răzvan Dobrică puteți reciti istoria lui FC Brașov, dar și tot ce înseamnă această echipă astăzi. La meciul cu Dinamo de astă seară, inițiativa fanilor prinde viață. Prima acțiune, oficializarea imnului cunoscut de noi toți, copii, tineri sau bătrâni deopotrivă. În orașul de sub Tâmpa, va vibra diseară sub comanda cantautorului Mircea Baniciu, cel ce va conduce corul tribunei. Sperăm să fim cât mai mulți la acest meci, pentru a asista la sărbătoarea fotbalului brașovean și, sperăm, la o nouă victorie a stegarilor împotriva câinilor așa cum s-a întâmplat ultima oară, acum trei luni și ceva. Redăm mai jos, integral, materialul lui Adrian Aliman, despre imnul echipei, despre istoria lui, versuri pline de vibrație care ani la rând au purtat echipa spre victorii. Este o excelentă biografie scrisă după o documentare minuțioasă pentru carte autorul merită felicitărlie tuturor brașovenilor ce iubesc această echipă! Comună Seaca, județul Dolj. În primii ani ai secolului XIX, Andrei Popa (cunoscut ulterior ca Andrii Popa) devenise cel mai cunoscut și de temut haiduc din această zonă a Olteniei. În 1809, el și ceata lui se alătură lui Iancu Jianu în atacul asupra cetăților turcești Vidin și Plevna, aflate la sud de Dunăre, ca replică la incursiunile turcești pe teritoriul Munteniei. Misiunea lui Andrii Popa era una precisă și aici povestea devine mai interesantă: trebuia să readucă acasă cele câteva zeci de tinere românce furate de turci și sechestrate. După ocuparea cetăților, haiducul a avut surpriza să găsească aici peste cinci sute de cadâne de diverse naționalități. Neîndurându-se să le lase acolo, le-a suit pe toate în căruțe și le-a trecut Dunărea. Aici au devenit, în timp, bune neveste de români, unele dintre ele ajungând chiar și în Transilvania. Haiducul Andrii Popa nu a fost niciodată prins de poteră, trăind liber până la bătrânețe. n 1843, Moldova, Târgu Ocna. Poetul Vasile Alecsandri, valorificând legenda haiducului oltean, îi dedică acestuia o baladă cultă cu titlul ” Andrii Popa”, în care, pe parcursul a 19 strofe reconstituie personalitatea și faptele sale de vitejie. n Timișoara, începutul anilor ‘70. După plecarea lui Moni Bordeianu în Statele Unite, formația Phoenix se afla în căutarea unui nou solist vocal. Nicu Covaci îl descoperă astfel pe Mircea Baniciu, tânăr student la Arhitectură, cântând folk în cenaclurile studențești. Cu timbrul său plăcut, energic și ușor nazal, acesta va deveni vocea Phoenixului, cunoscută de toată lumea. Odată cu schimbările de componență, formația schimbă și orientarea, trecând de la stilul beat al anilor ‘60 (cu piese gen Vremuri sau Canarul ) la un rock mult mai elaborat, axat pe valorificarea miturilor populare. Mergând pe această direcție, Baniciu se gândește să compună o piesă cantabilă, dinamică și cu priză la public. Alege ca text primele cinci strofe din poezia lui Alecsandri și astfel ia naștere “Andrii Popa”, un hit care va dăinui peste ani. n București, noiembrie 1973. Are loc prima prezentare publică a piesei, la Sala Palatului, în cadrul unui concert în care au evoluat formațiile Phoenix și Sfinx. Deși s-a bucurat de succes, soarta melodiei a stat, la un moment dat , în cumpănă. Neconsiderând “Andrii Popa” o piesă de rezistență a formației, Nicu Covaci nu a inclus-o inițial în proiectul albumului Mugur de Fluier. Dar la încheierea înregistrărilor realizate la Electrecord, s-a constatat că mai trebuiau acoperite patru minute din totalul de 45 necesare unui LP. Și astfel, în extremis, și-a făcut loc și piesa lui Mircea Baniciu. Într-o perioadă în care discurile pe vinil ale formației Phoenix se vindeau ca pâinea caldă, piesa “Andrii Popa” a juns în 1974, în casele tuturor românilor. n Brașov, 1 spre 2 octombrie 1974. O melodie ca Andrii Popa nu putea să nu fie adoptată rapid, îndrăgita și fredonată de tinerii de atunci. Printre ei și doi brașoveni, Viorel Morari și Bebe Bara, mari suporteri ai echipei Steagul Roșu. Aflați în febra dinaintea meciului cu Besiktas Istanbul, ei au avut inspirația de a compune, pe această melodie, versurile celui ce va deveni celebrul imn ”În orașul de sub Tâmpa”. Au fost, atunci, cele 24 de ore divine din istoria stegară: noaptea s-a compus imnul, a doua zi a fost cântat pentru prima oară pe stadion, iar echipa a răspuns cu un fabulos final de meci, reușind o calificare de poveste. n 1974 -prezent. Pe Tineretului sau în deplasări, pe majoritatea stadioanelor din țară, în trenuri, autocare, baruri sau piețe, imnul “În orașul de sub Tâmpa” s-a cântat cu mândrie de generații întregi de suporteri stegari. n Iulie 2012, București. Cum visul oficializării imnului părea să se amâne la infinit, Marian Olaianos ia taurul de coarne și, după lungi insistențe, îl convinge pe Mircea Baniciu să participe la acest proiect. n 3 august 2012, stațiunea 2Mai, jud. Constanța. Patru băieți de la Liga Suporterilor Stegari împreună cu Marian Olaianos îl vizitează pe Mircea Baniciu, aflat pe Litoral și are loc înregistrarea variantei de studio a imnului. n 6 august 2012, Brașov, Stadionul Tineretului. După ce povestea ne-a purtat prin toate colțurile țării, happy-end-ul ne adună pe toți acasă. Tribunele freamătă. Marele cor galben-negru așteaptă un semn. Aflat la centrul terenului în aceată sear la meciul FC Brașov- Dinamo, Mircea Baniciu dă tonul: - Toate fularele sus ! ÎN ORAȘUL DE SUB TÂMPA / ESTE O ECHIPà MARE! Iar peste timp, când le vei arăta copiilor sau nepoților Cd-ul cu imnul stegarilor, gândește-te la cei care, în anul de grație 2012, au făcut posibilă realizarea acestui vis. Și tu poți fi unul dintre aceștia. Vino astă seară pe stadion pentru a nu rata întâlnirea cu istoria.